Eu cand vreau sa vad un film bun...

...mai bine îmi pun pofta-n cui.
Nu citiţi dacă nu aţi văzut încă filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", deoarece o să vă strice toată surpriza.
Am fost să vadă şi ochiul meu, lăudatul film "Eu când vreau sa fluier, fluier", regizat de Florin Şerban, despre care auzisem că a castigat Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin şi Premiul Alfred Bauer. Bun. Din nou am făcut greşeala de a pleca să văd acest film cu nişte aşteptări mult prea ridicate.
Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sarut. Din acest moment i se poate întampla orice.
Cam aşa suna sfârşitul sinopsisului pe care l-am citit înainte de a ieşi din casă. Drept urmare, mă aşteptam să văd ceva într-adevăr frumos. Libertatea s-a rezumat la cele 10 minute, cred, petrecute la cafea, în tăcere, împreună cu Ana, vântul... mă rog, era oricum acolo, nu e ceva spectaculos, vreun tsunami sau ceva similar. Drumul...? Spre ce? Spre încă 4 ani de pârnaie? Atunci da, este prezent. Primul sărut? Hm, i-aş spune oricum, dar în niciun caz sărut. Într-adevăr m-a emoţionat, să zicem, dovada de dragoste pe care i-o face fratelui mai mic şi jocul actoricesc prestat de tinerii din rolurile principale. Mi-a mai plăcut că prezintă realitatea din închisorile româneşti şi faptul că deţinuţi reali au făcut parte din distribuţie. Ideea filmului, aceea că Silviu se sacrifică pe sine pentru a-şi salva fratele mai mic de la un destin asemănător cu al lui, este una care te face să îţi doreşti să poţi face un lucru similar, însă aceasta este dusă puţin prea la extrem, seamănă cam multicel cu Ştirile de la ora 17:00. Sunt într-adevăr câteva scene chiar interesante, tensionate, care te ţin puţin cu sufletul la gură şi care te transpun în atmosfera filmului, însă sfarşitul este unul pe care nu l-am gustat. Ideea de a lăsa loc unui final "personalizat" în mintea spectatorilor este una în general bună. Acum a fost o alegere destul de neinspirată, aş spune eu. De asemenea, câteva (ca să fiu indulgentă) scene/idei prezente în film sunt duse cam prea în sfera SF-ului. Totuşi, am învăţat ceva bun în această minunată seară de martie: nişte expresii pe care nu o sa le reproduc acum, aici, dar care sunt într-adevăr hilare.

pace vouă\/