Today's words of wisdom (House MD)

"Perseverance does not equal worthiness."

marți, 22 martie 2016

The day someone doesn't want to go home.

0733049... Uneori mai formez numere de telefon din memorie, fara sa caut in agenda, doar ca sa o mai exersez. M-am trezit formand numarul asta si nu mai reuseam sa identific destinatarul. Dupa ce am format primele 7 cifre, telefonul mi-a recomandat destinatarul. Pe ecranul telefonului mi-a aparut numele in dreptul caruia era trecut numarul: Tic. Atunci mi-am dat seama ca au trecut mai mult de 7 luni de cand n-am mai format numarul asta.

Imi placea sa spun si sa cred despre mine ca sunt curajoasa. Am plecat singura pe coclauri, am trecut peste tot felul de frici, m-am dat in montagne-russe-uri, am trecut pe langa haite de caini, am crezut ca sunt invincibila. Dar nu am avut curaj sa fac cel mai mare si mai important lucru pe care as fi putut sa il fac: sa ma apropii la timp de tata cand era intr-o stare grava. Mergeam in vizita, insa nu reuseam sa ma conectez la frica lui, la starea lui, la ce simtea sau ce spunea. Ascultam, il tineam de mana, dar cum simteam un pic din durerea aia, o parte din mine isi dadea shut down. Poate pentru ca speram sa se faca bine cu atata ardoare incat refuzam sa accept realitatea de teama sa nu imi zdruncine speranta. De teama ca n-am sa pot sa mai functionez daca accept. De teama ca o sa mi se faca frica de moarte. De teama ca o sa trebuiasca sa accept ca vine ziua in care urc scarile de la bloc si, sprijnita de perete, o sa fie o cruce pe care o sa vreau sa o arunc. De teama ca o sa trebuiasca sa fac asta iar si iar.

 Am ales (credeam eu) cea mai precauta cale pentru mine, din inconstienta si din aroganta data de faptul ca eram 100% sigura ca "noua nu ni se poate intampla". Am facut cea mai mare greseala dintotdeauna, iar acum, oricata rusine as simti, nu pot decat sa spun si altora, ca sa nu o faca si ei. E al dracului de greu sa fii alaturi de cineva drag care sufera, fizic sau psihic, e dureros, dar e terapeutic pentru amandoi, zic eu. Stiu asta pentru ca abia in ultima luna a lui am putut sa fiu acolo asa cum am fi avut amandoi nevoie. A fost lucrul cel mai de pret din toata relatia noastra, sa il tin de mana cand se confrunta cu teroarea, sa-i citesc in ochi dorinta si determinarea de a se face bine, sa ascult cum vorbeste cu pasiune despre vocatia lui - a fost cu adevarat o terapie.

 Auzi o veste tragica despre cineva cunoscut, te duci la inmormantare, plangi odata cu cei dragi, zambesti cand vine vremea amitirilor frumoase depanate la masa, spui "Imi pare rau" sau "Condoleante" si pleci. Acasa la tine, acolo unde te asteapta pisica, iubita, sora sau altcineva. Te intorci la viata ta de dinainte si incerci sa nu te mai gandesti la ziua asta. Si asta e... bine, doar temporar. Nu ca ar trebui sa te gandesti la asta zi de zi, chiar deloc. Dar ar trebui zi de zi sa te gandesti la cei mai apropiati oameni pe care ii ai in viata ta. Sa le spui ca tii la ei, sa iti faci timp pentru ei. Pentru ca, in ziua in care tu ai plecat acasa de la o inmormantare, cineva s-a intors intr-o casa mai goala. A plecat de la cimitir spre o casa in care n-ar vrea sa mai intre. Au trecut zilele si pare ca lucrurile s-au mai linistit si durerea s-a mai potolit. Dar BAM! Vine o zi de nastere, un Craciun, o sarbatoare si atunci toate vin inapoi de parca n-au plecat niciodata. Si tot asa, pana cand toate astea nu mai au putere sa se intoarca asa.

 Scoate telefonul si scrolleaza prin istoria apelurilor. Uita-te la ultimele numele apelate. Ultimele de azi, din saptamana asta, din luna asta. Ai grija ca cele mai multe sa fie catre cei dragi, tine legatura cu ei in fiecare zi, trimite-le macar un mesaj. Nu doar acum, azi, nu e despre asta. E despre a te conecta cu ei in fiecare zi, timp de o luna, un an, apoi 5, apoi toata viata ta. E singurul lucru din viata ta, in afara de hranit si hidratat, care trebuie neaparat sa fie constant. Corpul iti trimite semnale clare cand e insetat sau infometat, din pacate nu sunt la fel de clare si in cazul asta.

 Inconjoara-i pe ai tai dragi cu dragoste si cu apreciere cat de des poti, e un lucru atat de mic, dar care are o importanta imensa, pentru ei si pentru tine.

 pace\/

vineri, 3 octombrie 2014

How much are you worth?

Am un obicei pe care-l practic tarziu in noapte, atunci cand nu am somn: sa testez tot soiul de aplicatii. Genul e putin important: sport, productivitate, gatit, jocuri, educatie, reduceri, muzica, meditatie, yoga, managerierea bugetului, invatarea de limbi straine, teste. Incerc orice si toate imi ocupa mai mult de 20G din cei 32G pe care mi-i pune la dispozitie telefonul. Evident, rar le dezinstalez, pentru ca mania mea de a strange orice se manifesta si aici. De exemplu, am inca instalata aplicatia Yahoo Messenger, desi aproape nimeni nu mai foloseste asa ceva. Nici macar eu.

Aseara, in negura noptii, in timp ce vecinul de deasupra se uita la Antena 3, eu am descoperit niste aplicatii absolut incredibile. Mina de aur, va zic! Una dintre ele se intituleaza Social Price. Cred ca nici daca eram intr-un stadiu de maxima detestare de sine nu mi-as fi cautat pe Appstore valoarea. Ma convingeam ca e sub nivelul marii si ma linisteam. Revenind insa la seara de ieri, gasesc aceasta minunata inventie a unei minti luminate. Chiar zilele trecute aveam o dezbatere cu mine legat de ce ma face sa fiu un om valoros, pentru ca iar intram in nesfarsitele procese mentale pe temele: "Andreeo, o sa mori de foame", "Mai mama, zici tu ca e bine ca ti-ai dat demisia? Acum cu ce platesti chiria?" si alte asemenea. Ma gandeam ca noi, ca oameni, avem tendinta superficiala sa-i judecam uneori pe ceilalti dupa avutiile vizibile, materiale, gen: salariu, masina, haine asortate sau telefon. Cand zic "judecam" ma refer la o arie intreaga de treburi: daca el are un Mertz ultimul racnet e copil de bani gata, daca ea foloseste un telefon monocrom e hipsterita, daca el foloseste o masina de acu' 15 ani e sarantoc si exemplele pot continua.

Cele mai intalnite intrebari in cazul meu in ultima vreme sunt:"Da' ce salariu aveai? Da' acu' cat castigi?". Pentru ca da, acum ca traiesc pe spinarea lui Grim sunt mai putin om, mai putin desteapta, amuzanta, buna, perseverenta, valoroasa. Prima intrebare nu e "Esti fericita?" sau macar "Iti place ce faci?", si nu ma refer aici la cunostinte indepartate, ci si la cele mai apropiate. O fi cumva in aer o ingrijorare masiva pentru bugetele fiecaruia? Sau si altii cred ca valoarea lor sta in zerourile din salariu? "Phew, acum castig mai mult decat Ion, produc mai mult decat el, deci ca om sunt mai valoros decat el". Mda, deci chiar am avut discutia asta idioata cu mine inainte sa ma pufneasca rasul realizand stupiditatea situatiei.

Sa trecem peste micul moment egocentric si sa revenim la aplicatie.

 Primul mesaj cu care ma intampina minunatia este Discover what your value is in society! si un loc gol in care sa-mi scriu numele. Imi introduc apoi locul de bastina, orasul si numarul de locuitori, data nasterii, inaltimea (nasol moment, Andreea) si greutatea. Apoi imi aleg dintr-o lista sporturile practicate, partea amuzanta e ca nu gasesc "alergatul". Moving on. Aleg tot dintr-o lista ce mananc si chiar cand credeam ca am un stil de viata sanatos... BAM!!! ...apare pizza in lista si ma vad nevoita sa o bifez. De prea multe ori. Apoi vine o intrebare pe care o voi copia asa cum e: How many times in the past three months have you been in contact with nature? Nu stiu ce sa raspund la asta. Apoi ma chestioneaza in legatura cu numarul de contacte de pe retelele de socializare. Mno, dupa Camp am adaugat vreo 400 de prieteni la cei 140 pe care ii aveam pe Facebook. Valoare, fratica! Cati prieteni am din alta tara? Numele cator rude il stiu? Cati oameni mi-ar imprumuta o suma mare de bani? Apoi tre' sa completez ultima scoala absolvita, cate limbi straine vorbesc, la cate instrumente cant, la cate muzee si expozitii am fost in ultimele 3 luni si cate carti am citit anul asta. Interesant e ca rotita de selectie mergea doar pana la 19. Am ratat SINGURA intrebare care-mi crestea si mie valoarea.

Apoi urmeaza genul ala de intrebari de tipul pe o scala de la 1 la 5 cat de mult imi place sa:
-directionez oamenii intru atingerea scopurilor
-dau ordine cand lucrez in echipa
-incerc lucruri noi
-fac chestii conventionale
-imi planific activitatile
-imi fac visurile sa devina realitate.

Iar intrebari: cate luni din viata mea am fost intr-o relatie, in cate ONGuri activez si cate animale de casa am avut de-a lungul vietii. Apoi am apasat butonul magic care imi spune cat valorez.

Apare cifra magica: 0 ron :))

Posibil sa fie o eroare sau sa fie inaltimea de vina, cert e ca sunt 0, frate. Exista chiar si un buton de ranking, dar vad ca toti sunt 0, deci e ok. Ce mai puteam face era sa cer sfaturi de crestere a valorii. Bineinteles ca nu am ratat ocazia sa il apas, doar sunt 0, am unde creste. BEHOLD!

Cica:
- locul in care stam influenteaza direct valoarea noastra.
- ceea ce cred oamenii despre noi e ceea ce ne da valoarea.

Nici nu cred ca are rost sa spun ceva mai mult decat ca mi-as dori sa ii cunosc pe oamenii care au venit cu ideea acestei aplicatii.

Utilitate: 0/10
Interfata: 3/10
Suport, updates, treburi de genul asta: irelevant

Cred ca e nevoie sa ne aducem aminte in fiecare zi ca nu suntem doar salariul nostru, nu suntem doar emblema de pe capota, nu suntem doar device-ul din buzunar, nu suntem doar eticheta dintre omoplati, nu suntem doar locul unde muncim, nu suntem doar cadourile pe care le oferim, nu suntem doar cheia de la casa noastra de vacanta. Suntem mult mai mult decat atat. Suntem noi in vacanta frumoasa platita din salariul ala, suntem primul sarut din masina cu emblema misto, suntem mesajul de adio trimis de pe telefonul de ultima generatie, suntem pata de sos de rosii de pe camasa cu care eram imbracati cand am luat ultima cina cu ea, suntem ceaiul facut pentru colega din birou, suntem mesajul si dragostea care vin la pachet cu cadoul oferit, suntem rasetele de la petrecerea cu prietenii din casa noastra de vacanta. Suntem toate astea, experientele din ele, sufletul din ele si inca mult mai mult!

Avem nevoie sa ne iubim pe noi insine si pe cei din jur fara sa cautam motive pentru asta. Avem nevoie sa stim ca suntem valorosi ca oameni, doar prin simpla noastra existenta.

Pana data viitoare, cand vom discuta despre aplicatia ce vine intru ajutorarea onanistilor, va doresc zi cat mai putin ciudata.

Succesuri.


p.s.: Un soi de disclaimer: Parerile emise aici sunt bazate strict pe experienta mea, nu sunt adevaruri general valabile, sunt observatii simple si limitate la Universul meu.

joi, 27 februarie 2014

Secretul zambitului dis-de-dimineata



Trebuie neaparat sa impartasesc asta cu voi, pentru ca am descoperit secretul unei zile excelente incepute de dimineata. Hai sa va spun cum a fost la mine.

M-am trezit cu o ora inainte de a pleca, timp care mi-a permis sa:

-stau 5 minute dupa trezire sa vad putin “din avion” ziua ce va urma si sa imi fac un plan de bataie
-ma spal linistita si sa petrec vreo 10 minute in baie cu ritualurile de curatare-machiere
-imi fac cafeaua asa cum imi place mie si sa ma bucur de micul-dejun
-citesc 10 pagini dintr-o carte care ma face sa zambesc.

Toate astea de mai sus au fost cumva din intamplare alese de-a lungul timpului ca activitati de dimineata, inlocuind clasicele “verificat mail cand nici nu m-am ridicat din pat” sau “mancat micul-dejun si scrollat pe Facebook” - doua dintre lucrurile care ma faceau sa nu incep ziua deloc bine. Am inceput sa ma intreb de ce oare la 8 dimineata ma surprind in metrou incruntata ca ultimul monstrulet in loc sa fiu fericita ca incepe o noua zi si, hai sa fim seriosi, nu s-a intamplat inca nimic pana la ora 8 astfel incat sa avem vreun motiv plauzibil sa nu zambim. Si am descoperit magia zambitului cat de devreme pot, chiar dupa ce ma trezesc! Si magia zambitului in metoru la necunoscuti. Parca te impung mai usor cu coatele, parca nu te mai calca pe bombeu, parca e mult mai scurt drumul pana la Aviatorilor.

Daaar vorba lunga saracia omului. Deci:
1.    gasiti-va o carte in prezenta careia sa petreceti 5 minute dimineata. Preferabil sa fie o carte care sa va faca sa zambiti sau care sa va dea o stare foarte frumoasa, posibil ca daca vom incepe cu un Dostoievsky sa ne frustram cand nici nu a rasarit soarele;
2. dechideti geamul, oricat de frig ar fi, si inspirati de cateva ori aerul de dimineata;
3. faceti un plan mental al zilei ce urmeaza;
4.  luati micul dejun, chiar si daca asta inseamna doar o banana si o cafea, nu il ratati, e foarte important sa incepeti ziua cu energie si buna-dispozitie
5. bucurati-va de scurtul timp pe care il petreceti de dimineata band cafeaua sau mancand, faceti ceva care va bucura: vorbiti cu prietenul/prietena/mama/tata, daca stati singuri ganditi-va la voi, la ce si cum vreti sa faceti in ziua respectiva, nu va ingropati cu nasul in tableta/smartphone/laptop; daca va agitati asa de dimineata cu cititul mailurilor sau scrollatul pe FB o sa fie mult mai greu sa va recapatati zambetul de-a lungul zilei.


Va doresc sa aveti o buna dimineata maine! :)

pace\/