Eu cand vreau sa vad un film bun...

...mai bine îmi pun pofta-n cui.
Nu citiţi dacă nu aţi văzut încă filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", deoarece o să vă strice toată surpriza.
Am fost să vadă şi ochiul meu, lăudatul film "Eu când vreau sa fluier, fluier", regizat de Florin Şerban, despre care auzisem că a castigat Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin şi Premiul Alfred Bauer. Bun. Din nou am făcut greşeala de a pleca să văd acest film cu nişte aşteptări mult prea ridicate.
Copleşit de emoţii şi presat de timp, Silviu închide ochii… Libertatea, vântul, drumul, primul sarut. Din acest moment i se poate întampla orice.
Cam aşa suna sfârşitul sinopsisului pe care l-am citit înainte de a ieşi din casă. Drept urmare, mă aşteptam să văd ceva într-adevăr frumos. Libertatea s-a rezumat la cele 10 minute, cred, petrecute la cafea, în tăcere, împreună cu Ana, vântul... mă rog, era oricum acolo, nu e ceva spectaculos, vreun tsunami sau ceva similar. Drumul...? Spre ce? Spre încă 4 ani de pârnaie? Atunci da, este prezent. Primul sărut? Hm, i-aş spune oricum, dar în niciun caz sărut. Într-adevăr m-a emoţionat, să zicem, dovada de dragoste pe care i-o face fratelui mai mic şi jocul actoricesc prestat de tinerii din rolurile principale. Mi-a mai plăcut că prezintă realitatea din închisorile româneşti şi faptul că deţinuţi reali au făcut parte din distribuţie. Ideea filmului, aceea că Silviu se sacrifică pe sine pentru a-şi salva fratele mai mic de la un destin asemănător cu al lui, este una care te face să îţi doreşti să poţi face un lucru similar, însă aceasta este dusă puţin prea la extrem, seamănă cam multicel cu Ştirile de la ora 17:00. Sunt într-adevăr câteva scene chiar interesante, tensionate, care te ţin puţin cu sufletul la gură şi care te transpun în atmosfera filmului, însă sfarşitul este unul pe care nu l-am gustat. Ideea de a lăsa loc unui final "personalizat" în mintea spectatorilor este una în general bună. Acum a fost o alegere destul de neinspirată, aş spune eu. De asemenea, câteva (ca să fiu indulgentă) scene/idei prezente în film sunt duse cam prea în sfera SF-ului. Totuşi, am învăţat ceva bun în această minunată seară de martie: nişte expresii pe care nu o sa le reproduc acum, aici, dar care sunt într-adevăr hilare.

pace vouă\/

O_o (part II)

Din categoria "oameni pe care nu îi înţeleg (şi nici nu aş vrea)", o să vedem astăzi nişte domnişoare/doamne/creaturi cu preocupări cel puţin ciudate.

Dacă m-aş uita doar la faţa acestei domnişoare, aş crede că este una ca oricare alta. Dar nooo, nici vorbă! Păr blonduţ, ochi albaştri, figură plăcută... De ce ai face aşa ceva cu trupul tău? Ăla de dinainte ce avea?


Această doamnă (nu pot să rănesc "regnul" domnişoarelor chiar în aşa hal) pare tare mulţumită de condiţia ei fizică. Oricum, o ajută şi faţa în încercarea ei de a arăta ca un bărbat.



Această creatură (deja nu mai pot să jignesc nici doamnele) dă un alt sens cuvântului "corpolentă". Femeie, când ai observat că circumferinţa picioarelor tale este de 1 metru şi a brandului de 60 de cm, nu ţi s-a părut puţin dubios? Nu mai zic nimic de slipii ăia care arată efectiv sinistru.



Oare asta au înţeles femeile prin emancipare? Să stea la sală mai mult decat dorm, să bage proteine şi cu stanga şi cu dreapta şi să se asigure că dacă pocnesc un bărbat, îl fac KO? (Da, ştiu şi eu că muşchii nu înseamnă neapărat că aceste doamne au şi o forţă de minotaur.) Bineînţeles, nu vreau să spun că este rău să faci mişcare. Dar decât să arăt ca aceste fiinţe, prefer să fiu aşa de grasă încât atunci cand mă duc la cinema să mă aşez lânga toţi ceilalţi spectatori. Prefer greutatea acestor doamne în grăsime şi nu în muşchi. De ce să alegi de bunăvoie şi nesilită de nimeni să te apuci de un sport care mai apoi te face să arăţi grotesc? Chiar mă intreb ce-o fi fost în capul primei femei care şi-a pus întrebarea: "Ce ar fi să mă apuc de un sport care mă face să arăt ca Sylvester Stallone în zilele lui proaste? ", sau "Ce-ar fi dacă m-aş apuca de aruncarea cu ciocanul?". Femeie, ai 100 de kg, îţi injectezi hormoni cu pâlnia şi faci orice bărbat întreg la cap să întoarcă privirea din direcţia ta, în direcţia oricui, chiar şi a altui bărbat! Crezi că există vreun bărbat pe lume care şi-a pus în gând ceva de genul "Dacă nu ai minim 45 de cm în brand atunci chiar nu cred că are rost să ne mai vedem, pentru că avem nimic în comun..."? Oare le spune cineva vreodată acestor doamne, că sunt frumoase? De fapt, are cineva curaj? Că proaste nu sunt neapărat, iar dacă eu aş arăta aşa şi mi-ar spune careva că sunt frumoasă, cred că m-aş cam prinde că face mişto, şi l-aş pocni pe glumeţ.

pace vouă\/

Some kind of cloaking device.

Am fost la film, la vestitul şi mult-aşteptatul "Alice în Ţara Minunilor". Aşa că acum o să delirez şi va rezulta un post care se va termina cu "sau poate că e ceva in neregulă cu mine".

Se ia o poveste bunicică, se ecranizează folosindu-se efecte speciale super şmen, actori buni (ma refer aici la Johnny Depp) şi/sau cunoscuţi, se amestecă cu o lingură de lemn cu ideile morbide ale lui Tim Burton şi rezultă 109 minute din care nu am înţeles mai nimic. Să incepem cu începutul. Afi Palace- o monstruozitate de mall, dupa cum ştiţi. Imax... un fel de pom lăudat. Subtitrarea era 2D, nu prea se putea citi, noroc cu aştia de au băgat engleza obligatoriu în (unele) şcoli, iar un tip, săracu', citea de pe o foaie nişte instrucţiuni sau ceva de genul ăsta, că e greu să le înregistrezi şi să pui caseta înainte de fiecare film. Sau măcar să angajeze pe cineva cu dicţie şi mai mult de 4 clase. Dar măcar am aflat că pe ecranul de la Imax încap 17 elefanţi! Acum, dacă n-am ce face cu vreo 17 elefănţei, ştiu sigur unde le găsesc un loc. Ce treabă are Alice în Ţara Minunilor cu China şi cu dinţosul ala de o cere de nevastă, jur că încă nu mi-am dat seama. Bonus, nişte copii pe scaunele din spate. Copii care spuneau cu 5 secunde înainte să fie o scenă, "Şi acum o să...", care se minunau de fiecare chestie şi cel mai important, care crănţăneau floricele. Pe principiul "La pomul lăudat să nu te duci cu sacul", eu m-am hotărât să mă duc la filme cu ideea preconcepută că sunt proaste. Dacă se adevereşte, nu-i bai, dacă nu, măcar sunt surprinsă. Astfel nu o să transform fiecare incursiune la cinema într-un supliciu cu gust de floricele şi miros de nachos. Cotez filmul ăsta cam la fel ca pe "Doctorul Parnassus se hotărăşte să nu mai fumeze iarbă" sau ceva de genul ăsta. Două filme la fel de bune. Şi încă n-am văzut "Avatar"!

Sau poate că e ceva in neregulă cu mine.

pace vouă\/

O_o (part I)

O să adaug astăzi o nouă rubrică, legată de oameni proşti/dobitoci/idioţi/pe care nu îi înţeleg.
Astăzi subiectul meu o să fie poliţiştii. Nu m-am îndoit niciodată de lipsa capacităţilor intelectuale ale poliţailor, dar nici nu mi-am imaginat că sunt în halul ăsta de retardaţi.

1. Primul caz este al unui poliţist care cheamă ajutoare deoarece crede că el şi nevastă-sa au facut supradoză de mBrownies (ştiţi voi, prăjiturelele alea cu marijuana). TREBUIE să vedeţi asta, jur!



2.Deja aici prostia se îmbină magistral cu lipsa simţului de observaţie, sau chiar a vederii. Poliţaii ăştia ori sunt chori, ori nu-mi dau seama care e faza.



3. Vrea şi omul să mai facă o şpagă, ceva, şi propria-i maşină îi joacă feste! Ce lume crudă! Morala: trageţi frâna de mână întotdeauna.



Acestea fiind zise...
pace vouă\/

Subiecte de discuţie.

O seară neobişnuit de friguroasă de martie m-a determinat ca, de plictiseală, să caut cele mai stupide chestii pe net. Dintr-una-ntr-alta am ajuns să caut "subiecte de discuţie", iar deşteptul de google a completat cu "într-o relaţie", "la prima întâlnire" şi "pe messenger". Bănuiam că mă voi amuza foarte tare şi aşa a fost. Treaba stă cam aşa:

Subiecte de discuţie într-o relaţie.

Aici erau două aspecte: subiectele pe care le poţi aborda şi cele tabu. Cică poţi întreba dacă are BTS-uri, eu aş spune mai degrabă că este necesar să întrebi asta, şi dacă-ţi pare genul Casanova să vina şi cu o confirmare medicală; dacă foloseşte metode contraceptive (şi de aici revii sau nu la discuţia despre BTS-uri); poţi discuta despre viitorul relaţiei; despre atitudinea ta sufocantă; despre bani şi despre apetitul sexual. Hm. Ar decurge cam aşa:

Ea: "Ai vreun BTS?"
El: [Hm, să îi zic despre bubiţele alea...? Neah...] "Nu, iubito, mi-am făcut analizele luna trecută şi au ieşit perfect."
Ea: "Dar prezervativ foloseşti?"
El: [Lasă, când o să fie beată n-o să mai ştie dacă am sau nu prezervativ.] "Bineînţeles, dragostea mea!"
Ea: "Încotro se îndreaptă relaţia noastră?"
El: [După ce plec de la asta o sun pe gagica din club. Mamă, ce balcoane avea!!!] "ĂĂĂĂĂ.... mă vad cu tine şi peste 10 ani, papuşă!" [Eu stau pe canapea în stilul Al Bundy şi tu găteşti sărmăluţe-n foi de viţă.]
Ea:"Dragul meu, tu ai impresia că te sufoc?"
El: [10 telefoane pe zi, plus o vizită neaşteptată la serviciu se numeşte sufocare?] "Nu, unica mea iubire, vreau să petrec cât mai mult timp lăngă tine, iar când nu eşti cu mine, vreau să îţi aud vocea mereu."
Ea: "Iepuraş, îmi dai bani să îmi iau perechea aia draguţă de cizme pe care am văzut-o ieri în Zara?"
El: [Deci mâine nu mai bag la pariuri că tre' să îi dau ăsteia să-şi ia papuci. Rahat!] "Bineînţeles, dragoste, fac orice ca să fii fericită."
Ea: "Hai să nu facem dragoste în seara asta, vreau doar să stăm îmbrăţişaţi."
El: [Phew, mai bine, că poate vedea zgârietura aia de pe spate pe care mi-a făcut-o Diana.[ "Şi eu mă gândeam la acelaşi lucru, fericirea mea, îmi place la nebunie doar sâ te ţin în braţe şi să îţi simt respiraţia pe pieptul meu."
...şi povestea continuă până când Ea găseşte mesajul incitant de la Diana, apoi se declanşează Apocalipsa.

Ei bine, iată şi subiectele tabu: numărătoarea foştilor/fostelor (eşti sigur/ă că poţi suporta numere cu cifra zecilor mai mare de 1?), poze cu foştii/fostele, bani (parcă era subiect de discuţie, nu tabu, NU MAI ÎNŢELEG NIMIC!), cadourile pe care le-a dat fostelor (cui i-a trecut prin cap să întrebe asta? aparent, cuiva care a scris un întreg articol despre asta), familie (da, a-i povesti despre mama ta care e o scorpie sau despre taică-tu care ţi-a bătut un fost prieten pentru că te-a făcut să plângi, e un păcat capital, asta era la mintea cocoşului) şi nu în ultimul rând, evită să spui că l-ai înşelat pe fostu' cu prietenul lui cel mai bun (paradoxal, e susţinută atitudinea sinceră, care nu te arată drept altcineva; sau poate omisiunile nu sunt minciuni?).

Concluzia? O să ajungem să căutăm pe google "cum să respir".

Da, poate o să scriu şi despre restul subiectelor, dacă o să mai vină o altă seară neobişnuit de friguroasă de martie.

pace vouă \/

Ciudăţenii sexuale- episode IV

Odată în plus mi se dovedeşte cât de fucked-up sunt oamenii: păpuşele care să îi înveţe pe copii despre sex, organe sexuale şi alte asemenea.

1. Familia Sexulică. Tati, cu mustăcioară şi figură de pedofil, cu păr pe piept într-o formă care probabil transmite mesaje extratereştrilor, are fantezii cu copii la început de pubertate. Dacă te uiţi la proporţii, mâna nu i-ar ajunge la cocoşelul vinovat de procreare, deci e de înţeles. Mami, cu figura tipică de gospodină resemnată, cu guşă şi apetit crescut pentru telenovele îşi priveşte iubitoare progeniturile. Frăţiorul, copia fidelă a lui tati, mai puţin barba, părul de pe piept şi pubian, îşi priveşte surioara, copia xerox a mamei, fără sâni şi cuib la păsărică. Şi toţi au feţe consternate. Şi ce învăţăm din asta...? Nici nu vreau să mă gândesc. :)) Probabil că învăţăm că perfecţiunea ascunde întotdeauna secrete macabre, iar familiile nu sunt o excepţie.


2. În a doua poză avem o altă tipologie, şi anume familia Disfuncţională. Tati, culturist, musculos, epilat pe piept, are mâna indeajuns de lungă pentru a-şi atinge cocoşelul, sexual sau non-sexual. Ciudat totuşi, tati e metrosexual sau ceva, pentru că părul de pe căpăţână este blond, iar cel din alte locuri este roşcat. Makes you wonder. Mama, cu figură tipică de prostituată ieftină, sprâncene desenate şi privire drăcoasă, îşi hrăneşte la sân pruncul. Din asta învăţăm că până şi cele mai disfuncţionale familii sunt parte constitutivă a societăţii. CE MĂ?


3. Asta mă depăşeste total. Şi nu spun asta prea des. Familia Chucky. Tati şi-a lăsat şapca de camionagiu pe cap, probabil că o lasă şi când face sex cu nevasta/altele. Şi are nelipsitele şosete în picioare! Sau or fi pantofi? V-am zis că mă depăşeşte!!! Oricum, are păr în zona axilară şi pubiană, dar niciun fir pe piept. Şi are şi faţă de băieţel. Ori e puştiul ăla de 12 ani care a lăsat-o pe gagica lui de 14 gravidă, ori nush. Oricum, chiar mă întreb ce ar avea de spus Freud despre asta. Să trecem la mami. Este oare sora lui tati? Are oare o boală psihotică? Asta ar explica fiorii extrem de freaky pe care mi-i dă când mă uit la ea şi la păru-i care arată de parcă de-abia şi-a scos degetele din priză. Am zis PRIZĂ! Şi de ce are sutienul pe ea? Este ok să îi vedem vrabia, dar sânii nu? Şi de ce trage după ea nou-născuţii legaţi încă prin cordonul omblilical? Mă întreb ce era în mintea designerilor de astfel de păpuşi...


Da. Am găsit răspunsul.

Ăştia de fac chestii pt copii ar trebui căutaţi la cap. Des. Cel puţin odată pe lună. Că nici nu-ţi dai seama când o iei razna.
Dacă totuşi n-au fost făcute pentru copii, atunci chiar că nu mai pricep nimic!


pace vouă\/