Cod de transpiraţie

În fiecare săptămână, în diferite zile, fac o excursie la sora mea pentru a-l ajuta pe fiul ei la engleză. Până aici, nimic extraordinar. Şi când zic excursie, nu exagerez. Metroul până la Basarab, apoi schimb magistrala până la 1 Mai, apoi maşina 97 până la Cimitirul Străuleşti, adică până la capăt- drum care în general durează şi 2 ore. În 2 ore pot să ajung liniştită şi până la Braşov, cu un şofer mai tupeist. Oricum, ideea e că este un drum foarte interesant şi am de multe ori ocazia să văd o multitudine de oameni. O să încerc să îî clasific, terminând cu o scurtă poveste cu tâlc.

1. Femeia cu mustaţă care se duce la/vine de la serviciu

Grad de miros înţepător: 4/10. Suportabil.
Când s-a spălat ultima oară: Alaltăieri
Foloseşte antiperspirant: Vag. Eventual Impulse.

2. Piţipoanca de 97

Grad de miros înţepător: 2/10 dar miroase a prea mult parfum gen Chanel no. 5, nu a transpiraţie.
Când s-a spălat ultima oară: Acum 15 minute
Foloseşte antiperspirant: Rexona chiar!

3. Rockerul care nu îşi găseşte locul între "coloraţi"

Grad de miros înţepător: 3/10. Ok.
Când s-a spălat ultima oară: Azi- dimineaţă
Foloseşte antiperspirant: Uneori.

4. Muncitorul care se duce spre şantier

Grad de miros înţepător: 9/10. Îţi mută nasul.
Când s-a spălat ultima oară: Cândva, când era la putere Constantinescu
Foloseşte antiperspirant: Que?

5. Muncitorul care vine de pe şantier

Grad de miros înţepător: infinit/10. Simţi cum mirosul te loveşte. Fizic!
Când s-a spălat ultima oară: Probabil de Paşte, când a avut şi el 3 zile libere, dar miroase ca şi cum n-a cunoscut beneficiile apei şi săpunului niciodată!
Foloseşte antiperspirant: Ce e ăla?

6. Ţiganca din cartierul "Bucureştii Noi" sau Ţigăncuşa cu număr infinit de puradei

Grad de miros înţepător: 7/10. După restul categoriilor de mai sus, nasul este paralizat, deci...
Când s-a spălat ultima oară: Ea săraca s-o spăla, dar în apa în care a spalat deja covoare, copii, câini şi alte vietăţi de prin curte.
Foloseşte antiperspirant: Ea poate vrea, "Da' de unde bani, fată?"


Se făcea că, după o scurtă aşteptare de 45 de minute, soseşte sus-numitul 97, într-o zi cu cod galben de căldură anunţat la TV. Ştiam că o să fie un drum mai lung decât de obicei, pentru că autobuzul era supraîncărcat. După vreo 3 staţii în timpul cărora am stat numai lângă uşă, pentru a respira măcar 3 secunde aer cu aromă de noxe şi nu de produs al glandelor sudoripare. Evident că statul lângă uşă, pe lângă avantajul nepreţuit al oxigenului- o idee mai pur, are dezavantajul că toată lumea se freacă de tine, te calcă, îşi pune geanta pe piciorul tău recent călcat de prietena ameţită în Stuf, săptămâna trecută, în Vamă etc. Cele 14 staţii păreau nesfărşite, când, deodată, observ un loc ce părea să se elibereze la următoarea oprire. Ma foiesc, îmi fac planuri cum să îl ocup, până la urmă sar de-a dreptul pe scaunul recent eliberat, pe care curgeau stropi de transpiraţie. Scot şerveţelele, îl şterg şi ma aşez confortabil cu gândul la un pahar cu apă. La următoarea staţie urcă eterna "Ţigăncuşă cu număr infinit de puradei", care începe să îşi facă vânt fix în direcţia mea, moment în care lipsa apei şi a săpunului din viaţa acesteia mă facea să simt cum nasul meu se usucă şi cade. La următoarea staţie se eliberează toate locurile de lângă mine, vreo 4, căci eram exact la capătul autobuzului. În secunda imediat următoare, aceste locuri sunt ocupate de ţigancă şi de cei 6 puradei. Şi cum nu ţinea pe niciunul în braţe, am ajuns să împart locul cu una dintre fetiţele acesteia. Drăguţă, nu zic nu, simpăticuţă, cu ochii mari şi gene tip reclama la rimel şi cu bucle negre. Toate bune şi frumoase, în urechi îmi cânta Robbie un Angels de-mi scutura toate firele de pâr, când puştoaica pune capul pe mâna mea şi aţipeşte. "Ce draguţ" zic eu în mintea mea. Mare greşeală. În 10 minute am început să simt cum pe mână mă gâdilă ceva foarte, foarte tare. Când ma uit, îmi şiroiau toate transpiraţiile de pe fruntea copilei. Şi a stat Deea vreo 7 staţii cu transpiraţie străină curgând pe mănuţa recent spălată şi parfumată. Alea au fost poate cele mai lungi 20 de minute din viaţa mea. Şi, ce noroc, atunci când am ajuns la sor-mea, nu avea apă, de niciun fel! Senzaţie mai nenorocită ca aia n-am mai simţit de foarte mult timp! Aşa că vă doresc o vară antiperspirantă!

pace vouă\/

Sex and the Eiffel.

Citeam azi despre bandiţi inteligenţi.
Cică în 1925 un tip a încercat şi a reuşit să vândă turnul Eiffel de două ori în două luni. După al doilea război mondial, economia multor ţări era la pământ, aşa că tipul nostru s-a întalnit cu nişte mahări, eu aş adăuga ignoranţi ca să nu spun proşti, cărora le-a spus că este proprietarul turnului Eiffel şi că primăria oraşului nu îşi mai permite să îl întreţină, el nici atât, aşa că a decis să îl vândă pentru fiare vechi. Evident, a fost crezut şi a intrat în posesia unei averi în schimbul turnului. Unuia dintre inteligenţii care au acceptat acest târg i-a fost atât de ruşine de prostia lui, încât a refuzat să se ducă la poliţie şi să reclame fapta. Celălalt însă, a trecut peste mândrie, iar autorul a fost prins exact când păcălea alţi 6 bogătani că turnul este de vânzare. Interesant, dar plauzibil, având în vedere că Băse a vândut flota noastră acum ţâşpe ani.

Să nu vă uitaţi la Sex and the City 2. Acum ceva ani m-am uitat la toate cele 6 serii, iar acum mai puţini ani, mi-am târât prietenii masculi la premiera filmului Sex and the City 1. "Mi-am" e relativ, că eram de fapt două fete. Oricum,în spiritul acestui lucru, am decis să vizionez şi partea a doua. Două ore şi douăzeci de minute mai târziu, mă gândeam că şi dacă m-aş fi uitat la monitorul închis, plănuindu-mi nunta care cel mai probabil nu va avea loc niciodată, tot aş fi folosit timpul mai cu cap. Două ore şi douăzeci de minute! Singurele 5 secunde care mi-au plăcut au fost undeva în primele 2 minute de film, când Carrie purta o pereche de pantofi superbi. În rest, o nuntă de gay căreia nu îi găsesc rostul în acţiunea filmului, dramă ieftină de genul "Ai adus televizorul în relaţie!!! Pleacă el sau ma car eu!!!", târfe scumpe, cultura arabă împroşcată subtil cu caca şi fiţe de Louis Vuitton. Poate o singură idee bună în film, a fost aceea de a preţui prietenia, însă puteau să facă o campanie de 30 de secunde, nu un film mai lung cu 2 ore, 19 minute şi 30 de secunde mai lung decât poate mintea mea suporta. 3.9 pe IMDB.

pace vouă\/

Şi...