Bodyguard la firmă mare.

Statul pe bordură la nocturnă în parcare la Mall Băneasa are beneficiile sale. ”Care?”, s-ar putea întreba orice ființă rațională. Simplu, măcar ai timp să-ți mai pui ordine în gânduri și să rumegi puțin  întâmplările din ultima vreme. Ultima vreme în care ai reușit să te fofilezi de la a mai trece prin filtrul gândirii... orice, sub pretextul că ”nu ai timp”. Ce dacă ai fost dezamăgit într-o frumoasă și caldă noapte, din aceleași motive din care-ai mai fost cândva, nu demult? Ce dacă acum un an sperai că peste un an ai să ai măcar un vis împlinit și-ai să fii cu un pas mai aproape de următorul? Ce dacă nu mai scrii și nu mai citești? Și acum ești așa de dezamăgită de tine încât nu ai decența măcar să scrii naibii la persoana I, să știi o treabă și să îți asumi responsabilitatea de a fi o aproape-epavă-umană deghizată în blondă fericită care se vrea publicitară de meserie. Ha,ha!  Nici măcar să mă plâng nu am curaj, că n-am de ce... Cum pana mea să mă plâng? Păi scuza-mi-o, m-am luptat cumva pentru mai mult? Not really, pentru că nici nu am avut timp să îmi dau seama pentru ce o fac, d-apoi să acționez în consecință? Da da, sper că o să-mi găsesc mojo-ul și toate cele, și mai sper că într-o zi semnătura mea va fi pe ceva important, nu pe o garanție de la un telefon cumpărat de o pipiță în accesul ei de shopperiță impulsivă doritoare de Android Ice Cream Sandwich și covrigi de la Paul. Privind puțin obiectiv totul merge bine, chiar dacă nu așa cum mă așteptam. Îmi dau două palme, să-mi revin, mai bag un episod din ceva, că tare bine-i să mă transpun în personaje ale căror probleme se rezolvă în fix 45 de minute până vine RDS-ul și-mi taie maul pe vplay, sting lumina, mai deschid puțin o aplicație din super telefonul meu și adorm cu zâmbetul pe buze zicând cu naivitate că ”mâine o să fie mai bine”. Cumva cred că n-am mai scris de frică să mai revăd vreo zi pe care o văd eu în ipocrizia-mi ”bună”, deși pun pariu că toate-s la fel, doar creierul meu refuză să accepte și cancer și rele și faptul că nimic, dar absolut nimic nu se rezolvă cu timpul. M-am obișnuit să gândesc ca-n cărțile pe care le citeam, cică pozitiv, deși not very deep down, sunt aceeași combinație de cinică fără suflet și blondă sensibilă și naivă care vede ce-i mai bun în oameni. CE? Cum vine asta? Habar n-am.


Binevoiește să zici iar că vara viitoare ai sa mergi în Tenerife și ai să te duci în Vamă, și poate-n Praga, chiar și la un concert draguț pe meleaguri străine, haide, mai visează, altfel la ce-ai să te gândești peste un an, pe bordură, la nocturnă, în parcare la Mall Băneasa?

Mâine o să fie mai bine.
Ha.