Today's words of wisdom (House MD)

"Perseverance does not equal worthiness."

sâmbătă, 27 februarie 2010

Gândirisme- part VIII

Cursa înarmării nucleare este ultimul dintre cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate. Cursa înarmării nucleare pune omenirea în faţa unor pericole mai uşor de evitat decât cele presupuse de procesele prezentate anterior. Este mult mai uşor să fabricăm o bombă decât să încercăm să îndreptăm toate comportamentele care, încet-încet, ne duc spre o lume dezumanizată. La urma urmei, sunt mult mai întâlnite comportamentele distructive decât bombele, tocmai din acest motiv Lorenz le consideră pe acestea din urmă “pericole mult mai uşor de evitat”.
În concluzie mi-a plăcut cartea lui Lorenz deoarece m-a făcut să realizez anumite aspecte ale vieţii, pe care înainte nu le conştientizam sau poate eram prea absorbită de aparenţe ca să le conştientizez. Acum chiar cred că lumea este într-o continuă decădere morală şi spirituală. Dacă am citi cu toţii această carte poate că am încerca să fim altfel, mai buni, mai înţelegători, mai civilizaţi şi poate treptat-treptat lumea s-ar schimba în bine. Fiecare dintre noi poate că ar trebui să citească această carte măcar din curiozitate şi apoi cu siguranţa şi-ar ridica nişte semne de întrebare în privinţa societăţii în care trăieşte.

pace vouă\/

marți, 16 februarie 2010

Gândirisme- part VII

Penultimul păcat despre care am citit în cartea lui Lorenz este receptivitatea la îndoctrinare. Ceea ce gândim e de cele mai multe ori fals, dar ceea ce ştim este adevarat. Faptul că trăim în comunităţi mari, dar în locuri restrînse ne face să fim foarte receptivi la opiniile şi trendurile adoptate de ceilalţi. Şi pentru că există mass-media, modă, muzică, şamd, există şi doctrine care animă largi mase de oameni. Sondajele de opinie, tehnica reclamelor şi moda abil dirijată îi ajută pe marii producători din vest şi pe funcţionarii din est sa dobândească acelaşi tip de putere asupra maselor. Dacă te sustragi mass-media, deci dacă nu citeşti ziare sau dacă nu te uiţi la televizor, eşti considerat caz patologic şi într-un fel sau altul, discriminat. Este atât de uşor să fim manipulaţi prin reclame, încât chiar şi cei mai inteligenţi dintre noi cad în plasa acestora. Un fenomen foarte des întâlnit, care cuprinde într-un fel şi “întrecerea cu sine însuţi” şi ”receptivitatea la îndoctrinare”, dar si ”decaderea genetică” îl reprezintă lăsarea de către părinţi a copiilor în faţa televizorului cat aceştia sunt plecaţi, fapt pe care l-am întâlnit întâi prin filmele americane, apoi în realitatea care mă înconjoară. Frica de a fi intruşi, adică de a nu fi la curent cu ultima modă sau cu ultimile ştiri, e mai mare decât jena de a face parte din turmă, astfel că, din a fi simpli spectatori, ajungem să acceptăm şi chiar să susţinem lucruri, mentalităţi, produse, care sunt în totală opoziţie cu felul nostru de a fi, cu esenţa noastră. Probabil că ne este mai simplu să trăim controlaţi de alţii prin diferite modalităţi, a merge odată cu gloata nu cere o capacitate mare de raţionare. Puţine sunt elementele din mass-media care ne încurajează să fim unici, să facem lucruri extraordinare, iar asta e simplu de înţeles, cel puţin pentru mine, tocmai prin faptul că fiind aproximativ la fel, este simplu să fim controlaţi prin aceeaşi strategie. Zilnic ni se inoculează idei de genul "încălzire globală", "articole bio", etc, care devin din realitătţi, simple elemente de îndoctrinare. Dacă stau bine să mă gândesc, până şi articolele despre relaţii&Co din Cool Girl, Bravo, sau alte asemenea, sunt modalităţi de a băga în cap fetelor vulnerabile (cine nu e de fapt aşa?) anumite idei, unele mai nepotrivite ca altele. Mă pune pe gânduri...

pace vouă\/

sâmbătă, 13 februarie 2010

Ciudăţenii sexuale- episode III, Vibratoare- part I

Pentru cele mai ecologiste dintre noi, există un vibrator care se încarcă cu energie solară. Îl laşi la geam câteva ore la prânz, iar seara ai parte de "distracţie". Să îi spunem eco-friendly pleasure. E amuzant, parcă îmi imaginez o fată geeky, olimpică la fizică, cu ciorapi de bumbac până la genunchi şi cămaşă apretată, cum se trezeşte dimineaţa, pune de un ceai verde, îşi întinde margarină pe pâine şi plasează strategic jucăria pe balcon. Şi cum a doua zi are un examen greu, şi se ştie că sexul înainte de un examen îţi îmbunătăţeşte performanţele, ajunge acasă de la facultate şi se pune pe învăţat. După câteva ore bune, îşi ia doza de noroc pentru examen şi schlafen liniştit! We have one lucky nerd. Şi toţi se întreabă care e secretul ei. Hm... MuahaHA! Oricum ideea e bunicică, dacă de exemplu te plictiseşti sau te păleşte pofta fix în timpul unei pene de curent... Amuzant e totuşi că dacă vibratorul se descarcă înainte ca fata noastră să ajungă pe culmi (ne)bănuite, şi este noapte, frustrarea va atinge cote maxime. Oricum, dintre toate lucrurile ciudate de până acum, să zicem că ăsta are o utilitate notabilă.

Şi cam aşa arată:



pace vouă şi zile lungi\/

Gândirisme- part VI

Sfărâmarea tradiţiei este al şaselea păcat capital al omenirii civilizate în viziunea lui Lorenz. Cu cât două grupuri etnice s-au dezvoltat mai mult timp în mod independent unul de celălalt, cu atât diferenţele cresc. Aici se poate vorbi despre două mari probleme: repulsia unui grup etnic faţă de un altul, dar şi a tinerilor faţă de cei mai în varstă de exemplu. Ambele sunt probleme de actualitate, mai ales deoarece conflictul dintre generaţii a atins cote maxime. Tinerii nu mai simt un respect aparte pentru cei mai înaintaţi în vârstă, nu îi percep ca fiind persoane cu experienţă, care pot da sfaturi bune în cele mai multe cazuri şi cu o înţelepciune de care pot “profita”. Tinerii simt o adevarata ură pentru bătrâni, însa nici aceştia din urmă nu sunt receptivi la evoluţia societăţii în care trăiesc, cu atât mai puţin la cea a lumii. Lorenz consideră că tinerii nu se revoltă neaparat împotriva unui anumit lucru, ci impotriva părinţilor sau a celor mai in vârstă. De fapt se revoltă împotriva la orice, nu lucrul din cauza căruia se revoltă este important, ci acţiunea în sine. Alte genuri de conflicte, care nu ilustrează neapărat sfarâmarea tradiţiei (unele latente, altele clar exprimate) sunt şi cele dintre orăşeni şi cei crescuţi în sate, sau dintre persoanele care ascultă genuri total diferite de muzică. Este în totalitate adevarat că diferenţele dintre două grupuri de orice fel se dezvoltă independent. Asupra duşmanului se revarsă o mânie cruntă, aşa cum omul nu poate simţi nici pentru cel mai păcătos animal de pradă, ci numai pentru om. Grupurile culturale au tendinţa de a se considera superioare ca specie oricărui alt grup şi susţin acest lucru prin exemplul lui Lorenz. El spune că uciderea unei persoane dintr-un alt trib decat cel din care face parte criminalul, nu este considerată crimă adevărată. Ura este un sentiment care poate fi intensificat foarte uşor, poate chiar cel mai uşor dintre toate, iar oamenii care se urăsc pot fi instigaţi unii împotriva altora şi astfel, manipulaţi cu mare uşurinţă. Ura pe care suntem învăţaţi să o simţim faţă de cei diferiţi este o formă de manipulare.

pace vouă\/

luni, 8 februarie 2010

Ciudăţenii sexuale- episode II

Unii dintre noi păstrează cu plăcere amintirea nopţii în care şi-au pierdut virginitatea. Unii visează la momentul ăla. Cei mai mulţi băieţi mint în legătură cu el. Se spune că atunci când vine vorba de parteneri sexuali, numărul pe care îl spune o femeie trebuie înmulţit cu 3, iar cel pe care îl spune un bărbat trebuie împărţit la trei pentru a afla adevărul exact. Există chiar şi operaţii pentru refacerea himenului (himenoplastie) care sunt doar un "cover up", un fel de Photoshop pentru organele sexuale feminine. De ce ai vrea totuşi să redevii virgină? Nu este asta de fapt o stare? Probabil că motivul e chiar viitorul soţ care are pretenţia de a se însura cu o femeie pură. Ce ţi-e şi cu bărbaţii ăştia! Sau poate e de vină mintea femeii bolnave care are impresia că virginitatea îi va face rost de un soţ valabil. Preţul unei operaţiuni de revirginare sau revirginizare, nici nu ştiu cum să îi spun, variază de la 2500 la 29,90 dolari. Cele mai scumpe sunt operaţiile mai mult sau mai puţin complicate prin care himenul este reconstruit, în timp ce cea mai ieftină ar fi operaţiunea de introducere în vagin a unui himen fals care se rupe în timpul contactului. De ce să îţi îndeşi în locurile intime o pungă cu substanţe chimice incerte pentru a minţi pe cineva că eşti intactă...? Totuşi, de departe varianta cea mai penibilă este asta:


O punguţă cu sânge fals pe care să-l verşi pe aşternut. Am trăit să o văd şi pe asta! There are a lot of crazy people out there!


pace vouă\/

duminică, 7 februarie 2010

Gândirisme- part V

Decăderea genetică este al cincilea păcat identificat de Lorenz. Dacă tot ceea ce este programat filogenetic nu ar putea fi influenţat ipso facto prin învaţare şi educaţie, atunci omul ar fi o minge iresponsabilă în bătaia pornirilor sale instinctive. Este vorba aici despre rolul primilor ani din viaţă, al apropierii mamei de copil ca fiind fundamentală pentru sănătatea sau insanitatea copilului. În copilărie se produc, după Lorenz, dereglări ireversibile, care mai apoi au un rol decisiv în formarea personalităţii şi în comportament. Vezi "cei şapte ani de acasă" :D Am văzut într-un documentar că dacă nu vorbeşti cu copilul când este mic, creierul său capata o formă ciudată specifică primatelor. Adică dacă mama nu vorbea cu mine când eram bebeluş, acum eram o veritabilă maimuţă? Aşa se pare. La fel cum la animale, prin domesticire, unele instincte se hipertrofiază, la om se întâlneşte exact acelaşi fenomen, evident raportat la condiţia umană.

pace vouă\/

joi, 4 februarie 2010

Gândirisme- part IV

Moartea termică a simţurilor este păcatul cu numărul 4 al lui Lorenz. Orice ne provoacă cea mai mică neplăcere este eliminat din vieţile noastre. Din cauza dispariţiei treptate a neplăcerilor, nu mai avem nici capacitatea să punem în balanţă răsplata si pedeapsa, astfel, când nu mai există contrast între acestea două, răsplata nu mai poate fi valorificată. Asta e varianta deşteaptă de la vorba aia din oracole... aia cu "dacă nu ar exista lacrimi, zâmbetele nu ar mai avea nicio valoare". Pateeetic. Dar adevărat. Lorenz accentuează ideea că fără obstacole, bucuria este aproape imposibil de conştientizat. De asemenea, nu mai preţuim lucrurile din jurul nostru asa cum ar trebui. Atunci când se mută, mulţi americani îsi vând obiectele din casă cu o uşurinţă surprinzătoare, pentru a-şi cumpăra apoi altele noi. Oamenii sunt tot mai atraşi de lucruri noi, de prieteni noi, de activităţi noi. Noul vinde, noul ne interesează, vechiul este aruncat la gunoi fără cea mai mică urmă de remuşcare. Cam cum este reacţia americanilor la moartea cuiva, atunci când încetează să mai vorbească despre cel decedat, ca şi cum nu ar fi existat niciodată. Reacţie care este, în viziunea mea, cel putin ciudată. Faptul că nu mai pomeneşti de cel care a murit nu face ca dispariţia lui să devină un eveniment fictiv. Dar să lăsăm moartea. Despre ea, cu altă ocazie. Totuşi, am devenit dependenţi de „confort”, de toate aparatele mai mult sau mai puţin necesare din casele noastre. Nu mai putem trăi fără PC, mobil, Ipod, prăjitor, cuptor cu microunde sau fără ştiu eu ce alte aparate sofisticate deţinem. Şi asta îmi dă de gândit.

pace voua\/

marți, 2 februarie 2010

Ciudăţenii sexuale- episode I

Am crezut că am văzut şi auzit toate ciudăţeniile posibile. De la fluffer la Donkey Punch, trecând prin Dragon Claw şi Sneaky Houdini şi terminând cu Hot Carl şi Spacedocking (nu vă las linkuri, dacă sunteţi curioţi căutaţi voi :) şi pe această cale trebuie să îi mulţumesc lui pentru că mi-a destăinuit tainele acestui domeniu pe care nu intenţionez să îl aprofundez). Sincer, nu credeam că există atâţia oameni bolnavi cu capul pe lumea asta, dar iată că în fiecare zi ajung să mă uimească tot mai multe lucruri. Şi pentru că nu vreau să fiu singura care ştie toate astea, o să încep să vă arăt şi vouă diferite ciudăţenii pe care le întâlnesc şi care mă lasă de multe ori perplexă. So here goes...
O să încep cu ceva light şi amuzant.



Am crezut că păpuşile gonflabile şi Shii (sau Wii-ul pentru femei) sunt o invenţie misogină si tâmpită. Ei bine, nu! Iată că există ceva mai misogin de atât, papuşile gonflabile sunt atât de desuete! Se pare că japonezii (cine altcineva?!) au inventat păpuşi rezistente la apă care îţi îndeplinesc fanteziile fără să îţi dea şi replici. Poţi să le pui ce tip de faţă vrei, ce păr îţi place, cu alte cuvinte le poţi customiza. Deci dacă în mintea ta, femeia perfectă este roşcată, cu nasul cârn şi ochii gri-petrol, o poţi transforma în realitate pentru numai 6500$. Ironiile celorlalţi, stima de sine care se află undeva sub nivelul mării şi spirala de retardare socială în care intri- NEPREŢUITE! Sunt curioasă, ar lua cineva "femeia" aia la piscină sau la mare de au ajuns inventatorii la concluzia că este imperios necesar să o facă rezistentă la apă? Cât de dus cu pluta pe Sena să fii să faci baie cu spumă cu păpuşa?
Sau cum spunea Duzz: Căsnicia perfectă este între un bărbat orb şi o femeie mută.


via oddee.

pace vouă\/

Gândirisme- part III

Întrecerea cu sine însuşi este cel de-al treilea păcat capital. Cu toţii trăim pe fugă astazi, chiar dacă la tot pasul primi sfaturi de genul "Relaxază-te" sau "Numără până la 10 si gândeşte-te bine". Rareori ne oprim din mers ca să vedem un apus, sau să ascultam o pasăre cum ciripeşte. Sună poetic, dar ochii nu ne-au fost daţi numai pentru a putea să număram banii, iar urechile ca să auzim o altă jignire. Ne folosim de simţuri cu superficialitate, fără a mai percepe în profunzime ceea ce ne înconjoară. Degeaba există acum mii de formaţii de succes, dacă muzica nu ne mai relaxeaza, ci ne sporeşte starea de anxietate. Încă din perioada preşcolară suntem tentaţi să facem comparaţii (cine desenează cel mai frumos sau cine primeşte cele mai frumoase cadouri de Moş Nicolae, de exemplu), iar mai apoi, în liceu ajungem să intrăm în adevărate competiţii de popularitate. La maturitate vrem să caştigăm tot mai mult, să avem succes, lucruri care nu ar fi greşite dacă nu am face din bani un scop în sine, ci i-am lăsa la stadiul de mijloc de trai.Agitaţia plină de frică şi frica agitată îşi au rolul lor în a-l văduvi pe om de calităţile lui esenţiale. Una dintre acestea este reflecţia. […] E foarte probabil ca în procesul miraculos al devenirii omului să fi jucat un rol decisiv faptul că o fiinţă ce îşi explora curioasă mediul inconjurător s-a trezit într-o bună zi cercetându-se pe sine însăşi. Continua competiţie nu ne lasă timp nici măcar să cheltuim ceea ce câştigăm. Locul doi reprezintă acum, într-un fel, cea mai mare ruşine. Nu mai avem capacitatea să stăm singuri, să reflectăm asupra lucrurilor, ne este frică de propriile ganduri.


pace vouă\/