Meh, iubesc sesiunea. Ştiu că sună tocilăresc, dar îmi dă senzaţia că fac şi eu ceva folositor, având în vedere că jobul visurilor mele se lasă aşteptat. Însă uneori, ca şi azi de exemplu, am chef să stau. Efectiv să stau şi să nu fac nimic.
Să nu deschid o carte sau un .docx, să nu mă stresez că mai am 3 proiecte de făcut şi 2 examene de dat/luat.
Să stau degeaba.
Să răsfoiesc o enciclopedie plină cu informaţii care azi mi se par mai interesante decât de obicei.
Să ascult "Akcent-Suflet pereche" şi să îmi aduc aminte cum e să ai 15 ani.
Să mă plimb aiurea prin oraş, fără o ţintă anume, păşind pe ritmul muzicii din căşti, uitându-mă pe furiş la oameni frumoşi şi la bătrânei simpatici.
Să merg în Club A fără să mă deranjeze aglomeraţia sau cei câţiva cocalari care au greşit destinaţia şi să dansez 7 ore fără oprire, pe melodiile pe care le-am mai ascultat de un milion de ori şi să mă gândesc la fix aceleaşi lucruri de fiecare dată.
Să trec cu emoţie prin faţa Doxului, sperând că peste gard se află masa la care am stat ani la rând şi prietenii cu care am jucat Renţuri şi Whisturi.
Să mă urc în trenul spre Mangalia de la 6 dimineaţa şi să merg în Vamă, să sărbătoresc terminarea bacului, sfârşitul sesiunii, licenţa sau pur şi simplu faptul că a venit vara.
Să stau cu o cafea rece în mână, uitându-mă la O.C. şi visând la cum ar fi să stau in California şi să stiu să fac surf.
Să recitesc pentru a treia oară "Adam şi Eva" şi să îmi imaginez fiecare scenă, fiecare fior şi fiecare poveste.
Să fumez ultima ţigară din pachet, cu gândul la ziua de mâine, când voi merge pe Motoare să beau o bere trezită cu apă şi să filozofez despre lumea asta mare.
Dar...
Mai am încă examene de dat şi de luat, trenul spre Mangalia nu mai are acelaşi farmec, Doxul e acum plin cu necunoscuţi şi n-o să stau niciodată în California.
Dea, du-te la treabă. Maine examen, apoi câteva ore petrecute în locul pe care-l iubeşti cel mai mult, apoi concert E.M.I.L. Focus, woman!
pace vouă \/
miercuri, 15 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
