Pustiirea spaţiului vital este al doilea păcat despre care aminteşte Lorenz. S-ar putea sa sune un pic eco, chestie care nu e neapărat rea, numai că eco acum e doar un lucru care ţine de modă. Toate alimentele bio şi toate polologhiile despre ecologie sunt doar de faţadă, pentru că nimeni nu prea face ceva în sensul ăsta. Toţi se bat cu pumnii în piept, dar nimeni nu ridică un ac de jos. Toate fiinţele vii, indiferent de marimea lor, sunt adaptate unele la altele. Vorbind despre specii, şi nu despre indivizi, pot afirma chiar că prădătorul şi prada nu sunt deloc în poziţii ostile. Orice dezechilibru produs într-un spaţiu, duce în timp la distrugerea acestuia. Defrişările in exces, pescuitul unui anumit tip de peşte , vânarea unui anumit tip de animal, introducerea unui animal într-un habitat în care el nu exista, toate acestea sunt greşeli care produc dezechilibre majore în ecosisteme. Cu toţii suntem astăzi îndemnaţi prin diferite moduri, să reciclam hârtia, sau orice altceva, dar câţi dintre noi o şi fac? Poate de jenă că am putea fi priviţi ciudat cand ducem hârtia la centrele de reciclare, poate din cauza comodităţii, puţini renunţăm la timp din vieţile noastre pentru a-l aloca unei activitaţi atat de importante cum este protejarea spaţiului în care trăim. Chiar ar trebui să ne gândim la asta şi să nu mai mergem pe principiul "Dupa mine, potopul!".
pace vouă\/
miercuri, 27 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu