Mondenităţi.

Despre ce aş putea să scriu astăzi, dacă tot weekendul am auzit numai despre funeraliile lui Lech Kaczynski şi despre norul "ucigaş?" Pai, fix despre asta. Să începem cu începutul. Nu sunt foarte informată în legătura cu accidentul care a dus la moartea lui, dar am auzit câteva chestii despre asta. Cum ar fi că pilotul era foarte experimentat... Cică avionul ar fi încercat să aterizeze şi trecând peste padure, unul dintre copaci i-a retezat aripa. Asta n-aş numi chiar "pilot experimentat". Adică sincer, nu a putut să evalueze distanţa până la care este în siguranţă să coboare? Apoi, înălţimea de la care a căzut avionul, nu putea cauza moartea a 96 de persoane. De fapt acum am citit ca ar fi fost 130 la bordul avionului, dar la TV tot ziceau încontinuu ceva de 96 de sicrie. Sunt puţin în ceaţă. Apoi, cică de fapt, după prăbuşire ar fi luat foc. Bun, şi dacă este destul de clar că nu toţi au murit de la prăbuşirea în sine, atunci nu era nimeni care să deschidă trapa avionului să iasă supravieţuitorii? Mă depăşeşte.

După erupţia vulcanului al cărui nume încă nu am reuţit să îl pronunţ integral, a rezultat, evident, un nor de cenuşă. Despre acest nor s-au zis multe, ba că ar fi nociv, ba că nu ar fi, ba că a trecut, ba că nu a trecut. Neinteresant. A provocat touşi haos după ce, din cauza lui s-au închis peste 17.000 de aeroporturi din 30 de state europene. Partea haioasă a fost când s-au dus reporterii într-un parc din Ialomiţa, cred, să ia interviuri oamenilor. Şi, pe principiul "s-a constatat o extorsiune al unui degajament intr-o apă" un om undeva pe la 50 şi ceva de ani spune maxima care mi-a bântuit weekendul: "Domne... Mie nu mi-a frică de cenuşă. Mie mi-e frică de radiaţiile pe care le emite norul." De parcă ar fi aşa, un stol de radiaţii emise de particulele din praful repsectiv, care pluteşte pe deasupra capului acestui stimabil domn.

Şi în încheiere, pentru că pun pariu că nu aţi mai vazut asta demult...



pace vouă\/