Decăderea genetică este al cincilea păcat identificat de Lorenz. Dacă tot ceea ce este programat filogenetic nu ar putea fi influenţat ipso facto prin învaţare şi educaţie, atunci omul ar fi o minge iresponsabilă în bătaia pornirilor sale instinctive. Este vorba aici despre rolul primilor ani din viaţă, al apropierii mamei de copil ca fiind fundamentală pentru sănătatea sau insanitatea copilului. În copilărie se produc, după Lorenz, dereglări ireversibile, care mai apoi au un rol decisiv în formarea personalităţii şi în comportament. Vezi "cei şapte ani de acasă" :D Am văzut într-un documentar că dacă nu vorbeşti cu copilul când este mic, creierul său capata o formă ciudată specifică primatelor. Adică dacă mama nu vorbea cu mine când eram bebeluş, acum eram o veritabilă maimuţă? Aşa se pare. La fel cum la animale, prin domesticire, unele instincte se hipertrofiază, la om se întâlneşte exact acelaşi fenomen, evident raportat la condiţia umană.
pace vouă\/
duminică, 7 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu