Eh, ce să zic, am ratat puţin Ziua Bărbatului, nu am uitat că există, ci am uitat că azi e azi. Că vacanţa prelungită e aşa o binecuvântare... aproape vecină cu Alzheimer.
În altă ordine de idei, postul ăsta trebuie să fie dedicat bărbaţilor. Nici n-aş şti cu ce să încep, pentru că am vrut mereu să fiu băiat/bărbat. Nu ştiu de ce, şi să nu-i spuneţi feministei din mine, dar prin ochii lor lumea pare mult mai vie şi dramele mult mai insignifiante. Pentru ei prietenia e simplă, fără tertipuri, invidii şi episoade pasiv-agresive.
Întrebarea "Pe cine iubeşti mai mult, pe mami sau pe tati?" mi-a marcat mie, ca şi multora dintre voi, parte din copilărie. Niciodată raspunsul n-ar fi mulţumit pe nimeni, chiar dacă tati n-ar fi crâcnit dacă răspunsul ar fi fost "Pe mama". Deşi n-am fost tentată sa spun asta niciodată, tocmai pentru că nu era adevărat. Mă mulţumeam să spun "Pe amandoi" cu maturitate şi gândul că aşa, lucrurile nu vor lua o altă întorătură. Dar tata mi-a fost, trebuie să recunosc, puţin mai simpatic.
Dar ce ne-am face fără ei? Habar nu am, pentru că, deşi nu vrem să recunoaştem, avem nevoie de prezenţa lor fie ca prieteni, taţi, bunici, unchi sau iubiţi. Şi de departe, bărbatul pe care îl respect cel mai mult este bunicul meu. Un om inteligent, responsabil şi cald, care m-a făcut să vreau mai mult de la mine şi să nu mă mulţumesc decât cu ce e mai bun. Perfecţionismul meu i-l datorez în totalitate. Tatăl meu este o altă figură masculină care-mi inspiră multă simpatie, atât datorită spiritului glumeţ, cât şi laturii artistice şi celei sensibile pe care o arată numai în cele mai nepotrivite momente. Bipolaritetea mea e în totalitate vina lui. Apoi, toti băieţii din scurta mea traiectorie, indiferent de natura relaţiei de prietenie, au lăsat câte o urmă mai mult sau mai puţin vizibilă în comportamentul, atitudinile sau inima mea.
Par de cele mai multe ori mai curajoşi decât noi, sunt, în anumite cazuri, mai sensibili, ne lasă fără cuvinte, conduc nebuneşte, joacă baschet, fotbal, whist, biliard, DotA sau WoW, cu un buchet de floricele îţi pot înmuia inima, sunt orgolioşi, puternici, imprevizibili şi cel mai important, ne oferă senzaţia de protecţie. E bine să existe cineva care-ţi deschide uşa, schimbă uleiul la maşină sau care-ţi promite că-l bate pe tipul care s-a uitat câş la tine.
Aşa că azi o să vă las să fiţi mai inteligenţi, mai buni la matematică, mai raţionali şi mai-cum-vreţi-voi, pentru că e ziua voastră.
La mulţi ani!
Pace vouă\/
joi, 5 mai 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu