How much are you worth?

Am un obicei pe care-l practic tarziu in noapte, atunci cand nu am somn: sa testez tot soiul de aplicatii. Genul e putin important: sport, productivitate, gatit, jocuri, educatie, reduceri, muzica, meditatie, yoga, managerierea bugetului, invatarea de limbi straine, teste. Incerc orice si toate imi ocupa mai mult de 20G din cei 32G pe care mi-i pune la dispozitie telefonul. Evident, rar le dezinstalez, pentru ca mania mea de a strange orice se manifesta si aici. De exemplu, am inca instalata aplicatia Yahoo Messenger, desi aproape nimeni nu mai foloseste asa ceva. Nici macar eu.

Aseara, in negura noptii, in timp ce vecinul de deasupra se uita la Antena 3, eu am descoperit niste aplicatii absolut incredibile. Mina de aur, va zic! Una dintre ele se intituleaza Social Price. Cred ca nici daca eram intr-un stadiu de maxima detestare de sine nu mi-as fi cautat pe Appstore valoarea. Ma convingeam ca e sub nivelul marii si ma linisteam. Revenind insa la seara de ieri, gasesc aceasta minunata inventie a unei minti luminate. Chiar zilele trecute aveam o dezbatere cu mine legat de ce ma face sa fiu un om valoros, pentru ca iar intram in nesfarsitele procese mentale pe temele: "Andreeo, o sa mori de foame", "Mai mama, zici tu ca e bine ca ti-ai dat demisia? Acum cu ce platesti chiria?" si alte asemenea. Ma gandeam ca noi, ca oameni, avem tendinta superficiala sa-i judecam uneori pe ceilalti dupa avutiile vizibile, materiale, gen: salariu, masina, haine asortate sau telefon. Cand zic "judecam" ma refer la o arie intreaga de treburi: daca el are un Mertz ultimul racnet e copil de bani gata, daca ea foloseste un telefon monocrom e hipsterita, daca el foloseste o masina de acu' 15 ani e sarantoc si exemplele pot continua.

Cele mai intalnite intrebari in cazul meu in ultima vreme sunt:"Da' ce salariu aveai? Da' acu' cat castigi?". Pentru ca da, acum ca traiesc pe spinarea lui Grim sunt mai putin om, mai putin desteapta, amuzanta, buna, perseverenta, valoroasa. Prima intrebare nu e "Esti fericita?" sau macar "Iti place ce faci?", si nu ma refer aici la cunostinte indepartate, ci si la cele mai apropiate. O fi cumva in aer o ingrijorare masiva pentru bugetele fiecaruia? Sau si altii cred ca valoarea lor sta in zerourile din salariu? "Phew, acum castig mai mult decat Ion, produc mai mult decat el, deci ca om sunt mai valoros decat el". Mda, deci chiar am avut discutia asta idioata cu mine inainte sa ma pufneasca rasul realizand stupiditatea situatiei.

Sa trecem peste micul moment egocentric si sa revenim la aplicatie.

 Primul mesaj cu care ma intampina minunatia este Discover what your value is in society! si un loc gol in care sa-mi scriu numele. Imi introduc apoi locul de bastina, orasul si numarul de locuitori, data nasterii, inaltimea (nasol moment, Andreea) si greutatea. Apoi imi aleg dintr-o lista sporturile practicate, partea amuzanta e ca nu gasesc "alergatul". Moving on. Aleg tot dintr-o lista ce mananc si chiar cand credeam ca am un stil de viata sanatos... BAM!!! ...apare pizza in lista si ma vad nevoita sa o bifez. De prea multe ori. Apoi vine o intrebare pe care o voi copia asa cum e: How many times in the past three months have you been in contact with nature? Nu stiu ce sa raspund la asta. Apoi ma chestioneaza in legatura cu numarul de contacte de pe retelele de socializare. Mno, dupa Camp am adaugat vreo 400 de prieteni la cei 140 pe care ii aveam pe Facebook. Valoare, fratica! Cati prieteni am din alta tara? Numele cator rude il stiu? Cati oameni mi-ar imprumuta o suma mare de bani? Apoi tre' sa completez ultima scoala absolvita, cate limbi straine vorbesc, la cate instrumente cant, la cate muzee si expozitii am fost in ultimele 3 luni si cate carti am citit anul asta. Interesant e ca rotita de selectie mergea doar pana la 19. Am ratat SINGURA intrebare care-mi crestea si mie valoarea.

Apoi urmeaza genul ala de intrebari de tipul pe o scala de la 1 la 5 cat de mult imi place sa:
-directionez oamenii intru atingerea scopurilor
-dau ordine cand lucrez in echipa
-incerc lucruri noi
-fac chestii conventionale
-imi planific activitatile
-imi fac visurile sa devina realitate.

Iar intrebari: cate luni din viata mea am fost intr-o relatie, in cate ONGuri activez si cate animale de casa am avut de-a lungul vietii. Apoi am apasat butonul magic care imi spune cat valorez.

Apare cifra magica: 0 ron :))

Posibil sa fie o eroare sau sa fie inaltimea de vina, cert e ca sunt 0, frate. Exista chiar si un buton de ranking, dar vad ca toti sunt 0, deci e ok. Ce mai puteam face era sa cer sfaturi de crestere a valorii. Bineinteles ca nu am ratat ocazia sa il apas, doar sunt 0, am unde creste. BEHOLD!

Cica:
- locul in care stam influenteaza direct valoarea noastra.
- ceea ce cred oamenii despre noi e ceea ce ne da valoarea.

Nici nu cred ca are rost sa spun ceva mai mult decat ca mi-as dori sa ii cunosc pe oamenii care au venit cu ideea acestei aplicatii.

Utilitate: 0/10
Interfata: 3/10
Suport, updates, treburi de genul asta: irelevant

Cred ca e nevoie sa ne aducem aminte in fiecare zi ca nu suntem doar salariul nostru, nu suntem doar emblema de pe capota, nu suntem doar device-ul din buzunar, nu suntem doar eticheta dintre omoplati, nu suntem doar locul unde muncim, nu suntem doar cadourile pe care le oferim, nu suntem doar cheia de la casa noastra de vacanta. Suntem mult mai mult decat atat. Suntem noi in vacanta frumoasa platita din salariul ala, suntem primul sarut din masina cu emblema misto, suntem mesajul de adio trimis de pe telefonul de ultima generatie, suntem pata de sos de rosii de pe camasa cu care eram imbracati cand am luat ultima cina cu ea, suntem ceaiul facut pentru colega din birou, suntem mesajul si dragostea care vin la pachet cu cadoul oferit, suntem rasetele de la petrecerea cu prietenii din casa noastra de vacanta. Suntem toate astea, experientele din ele, sufletul din ele si inca mult mai mult!

Avem nevoie sa ne iubim pe noi insine si pe cei din jur fara sa cautam motive pentru asta. Avem nevoie sa stim ca suntem valorosi ca oameni, doar prin simpla noastra existenta.

Pana data viitoare, cand vom discuta despre aplicatia ce vine intru ajutorarea onanistilor, va doresc zi cat mai putin ciudata.

Succesuri.


p.s.: Un soi de disclaimer: Parerile emise aici sunt bazate strict pe experienta mea, nu sunt adevaruri general valabile, sunt observatii simple si limitate la Universul meu.

Secretul zambitului dis-de-dimineata

Trebuie neaparat sa impartasesc asta cu voi, pentru ca am descoperit secretul unei zile excelente incepute de dimineata. Hai sa va spun cum a fost la mine.

M-am trezit cu o ora inainte de a pleca, timp care mi-a permis sa:

-stau 5 minute dupa trezire sa vad putin “din avion” ziua ce va urma si sa imi fac un plan de bataie

-ma spal linistita si sa petrec vreo 10 minute in baie cu ritualurile de curatare-machiere

-imi fac cafeaua asa cum imi place mie si sa ma bucur de micul-dejun

-citesc 10 pagini dintr-o carte care ma face sa zambesc.

Toate astea de mai sus au fost cumva din intamplare alese de-a lungul timpului ca activitati de dimineata, inlocuind clasicele “verificat mail cand nici nu m-am ridicat din pat” sau “mancat micul-dejun si scrollat pe Facebook” - doua dintre lucrurile care ma faceau sa nu incep ziua deloc bine. Am inceput sa ma intreb de ce oare la 8 dimineata ma surprind in metrou incruntata ca ultimul monstrulet in loc sa fiu fericita ca incepe o noua zi si, hai sa fim seriosi, nu s-a intamplat inca nimic pana la ora 8 astfel incat sa avem vreun motiv plauzibil sa nu zambim. Si am descoperit magia zambitului cat de devreme pot, chiar dupa ce ma trezesc! Si magia zambitului in metoru la necunoscuti. Parca te impung mai usor cu coatele, parca nu te mai calca pe bombeu, parca e mult mai scurt drumul pana la Aviatorilor.

Daaar vorba lunga saracia omului. Deci:

1.    gasiti-va o carte in prezenta careia sa petreceti 5 minute dimineata. Preferabil sa fie o carte care sa va faca sa zambiti sau care sa va dea o stare foarte frumoasa, posibil ca daca vom incepe cu un Dostoievsky sa ne frustram cand nici nu a rasarit soarele;

2. dechideti geamul, oricat de frig ar fi, si inspirati de cateva ori aerul de dimineata;

3. faceti un plan mental al zilei ce urmeaza;

4.  luati micul dejun, chiar si daca asta inseamna doar o banana si o cafea, nu il ratati, e foarte important sa incepeti ziua cu energie si buna-dispozitie

5. bucurati-va de scurtul timp pe care il petreceti de dimineata band cafeaua sau mancand, faceti ceva care va bucura: vorbiti cu prietenul/prietena/mama/tata, daca stati singuri ganditi-va la voi, la ce si cum vreti sa faceti in ziua respectiva, nu va ingropati cu nasul in tableta/smartphone/laptop; daca va agitati asa de dimineata cu cititul mailurilor sau scrollatul pe FB o sa fie mult mai greu sa va recapatati zambetul de-a lungul zilei.

Va doresc sa aveti o buna dimineata maine! :)

pace\/

TheMonoJacksperience

Se facea ca o calda seara de septembrie mi-a adus dintr-o intamplare in urechi Come Back Girl. In gandul meu: ”Ah, alta noua formatie britanica, suedeza or whatever, care suna minunat!”. Mi-era familiara vocea, dar nu am facut prea multe sapaturi sa vad ce e cu trupa.

“Hai diseara in Control, canta The Moood, Blue Nipple Boy si The Mono Jacks” zicea un esemes. Nu aveam habar cine sunt ultimii doi, iar despre Moood stiam doar ca seamana cu un miorlait lugubru. “Hai ca vin, n-am nimic de facut oricum”. Si uite-asa, in noiembrie 2011 ma vedeam pusa fata in fata live cu The Mono Jacks. Am rezonat imediat cu ei, au intrat direct in suflet toate piesele si nici c-au mai iesit. A inceput o perioada de ascultare obsesiva: Maria, Push the Pedal, We’re All getting Older, When I was Gone, Superstitions, Let it Burn, toate au fost prezente zi dupa zi in castile mele pe repeat. Acum recuperam pentru ca din 2008 si pana in 2011 locuisem sub o piatra.

Timpul a trecut, n-am mai apucat sa merg la concertele lor, pana cand in 2012 am aflat ca vin la BestFest. M-am inscris ca voluntar ca sa pot merge la festival sa ascult live Royksopp, Garbage si Selah Sue, dar mai ales ca sa ii vad din nou pe The Mono Jacks. Din pacate ideea mea de a voluntaria si a pune bratari pe mainile extaziate ale participantilor la festival nu a fost chiar cea mai buna, asta pentru ca am ratat concertul fiind nevoita sa raman in continuare pe pozitii, chiar daca programul meu se terminase. Tristete mare… dar scurta. Asta pentru ca soarta a decis ca viata mea corporatista sa fie inveselita de un party la care invitati de onoare erau TMJ la pachet cu un concert acustic. Bucurie de nedescris, mai ales ca undeva prin perioada respectiva prietenul meu a inceput sa cante ca basist alaturi de Doru&Co. Am evadat de la munca pentru a ajunge la timp in Herastrau, unde aveam ocazia sa-i vad pe TMJ din primele randuri si pe prietenul meu, pentru prima data pe scena cu ei, punand cap la cap un concert emotionant, fix pe sufletul meu.

Apoi, din noiembrie 2012 si pana vara aceasta am avut parte de o frumoasa perioada in care i-am urmat (sau urmarit :) ) in concerte in Cluj, Constanta, Craiova, Iasi, Brasov, Galati, Sibiu, Sasca Montana si Vama Veche. Memoria mea e destul de selectiva si de scurta in acelasi timp, dar e greu sa uit sentimentul pe care l-am avut prima data cand am urcat in masina cu ei, intr-o lunga calatorie pana la Cluj. Era o dimineata friguroasa, eram obosita, morocanoasa si infometata, dar ma incercau o groaza de emotii: aveam onoarea sa ii insotesc la un concert si sa tai tara in 2 cu ei. Asta e o aventura de care oricine vrea sa aiba parte alaturi de o formatie indragita – sa cunoasca membrii un pic mai mult decat ii permite scena, sa vada energia si bucuria cu care canta, chiar daca in paralel au joburi, familii, mici probleme, ca fiecare dintre noi. Oricine vrea sa fie martor la toata munca din spate si, in final, sa stea in primul, in al cincilea sau in ultimul rand si sa savureze fiecare melodie in parte. M-a lovit norocul cu grifful dupa ceafa!

E greu sa le multumesc pentru faptul ca am putut sa fiu si eu martora si participanta activa la aceasta minunata particica din viata lor. Din pacate nu pot sa le ofer acelasi lucru, caci nu am niciun fel de talent muzical, insa sunt tare fericita ca am putut macar sa le ofer din tot sufletul aplauze, imbratisari si felicitari.

As mai fi mers la inca 100 de concerte, fiecare era diferit, fiecare emana altceva si din fiecare am ramas cu amintiri placute.

Spicuiri din aventurile cu ei

• In Vama anul acesta, ultima activitate pe Facebook inainte ca telefonul sa imi fie furat a fost sa uploadez o poza de la concertul TMJ din Expirat. 
  
• La Iasi, un baiat simpatic a incercat sa intre in vorba cu mine si mustaceam de zor cand m-a intrebat daca sunt cu prietenul la concert. Am evitat sa-i spun ca prietenul meu e pe scena, desi as fi fost tare mandra sa o fac. :) 
• La Sibiu e posibil sa nu mai fim primite eu si alte 2 fane si prietene, dupa ce concertul TMJ ne-a facut atata pofta de cantat incat am continuat ceva vreme, ajutate de berea blonda si de energia de dupa concert. 
• La Constanta, un moment cheie din timpul concertului a fost aparitia unei mirese alaturi de micul alai de nuntasi. 
  
• La concertul din Brasov am ajuns cu greu, dupa un drum in bezna, pe polei, pe drumuri cu sens unic, pierzand si regasind simpaticul Matiz care ne fusese tovaras de drum in timpul experientei.

Sambata asta, pe 5 octombrie, m-am despartit (metaforic) de ei, cu zambetul pe buze si cu bucurie in glas si am cantat din toti plamanii pentru ultima oara odata cu ei si cu restul publicului emotionat.

Inchei citandu-i chiar pe ei: "Toate lucrurile frumoase au un inceput [...] si un sfarsit" si adaug ca poate cel mai important este sa te bucuri din plin de ceea ce este intre ele.

pace \/