Procrastination is the art of keeping up with yesterday.

Meh, iubesc sesiunea. Ştiu că sună tocilăresc, dar îmi dă senzaţia că fac şi eu ceva folositor, având în vedere că jobul visurilor mele se lasă aşteptat. Însă uneori, ca şi azi de exemplu, am chef să stau. Efectiv să stau şi să nu fac nimic.
Să nu deschid o carte sau un .docx, să nu mă stresez că mai am 3 proiecte de făcut şi 2 examene de dat/luat.
Să stau degeaba.
Să răsfoiesc o enciclopedie plină cu informaţii care azi mi se par mai interesante decât de obicei.
Să ascult "Akcent-Suflet pereche" şi să îmi aduc aminte cum e să ai 15 ani.
Să mă plimb aiurea prin oraş, fără o ţintă anume, păşind pe ritmul muzicii din căşti, uitându-mă pe furiş la oameni frumoşi şi la bătrânei simpatici.
Să merg în Club A fără să mă deranjeze aglomeraţia sau cei câţiva cocalari care au greşit destinaţia şi să dansez 7 ore fără oprire, pe melodiile pe care le-am mai ascultat de un milion de ori şi să mă gândesc la fix aceleaşi lucruri de fiecare dată.
Să trec cu emoţie prin faţa Doxului, sperând că peste gard se află masa la care am stat ani la rând şi prietenii cu care am jucat Renţuri şi Whisturi.
Să mă urc în trenul spre Mangalia de la 6 dimineaţa şi să merg în Vamă, să sărbătoresc terminarea bacului, sfârşitul sesiunii, licenţa sau pur şi simplu faptul că a venit vara.
Să stau cu o cafea rece în mână, uitându-mă la O.C. şi visând la cum ar fi să stau in California şi să stiu să fac surf.
Să recitesc pentru a treia oară "Adam şi Eva" şi să îmi imaginez fiecare scenă, fiecare fior şi fiecare poveste.
Să fumez ultima ţigară din pachet, cu gândul la ziua de mâine, când voi merge pe Motoare să beau o bere trezită cu apă şi să filozofez despre lumea asta mare.

Dar...

Mai am încă examene de dat şi de luat, trenul spre Mangalia nu mai are acelaşi farmec, Doxul e acum plin cu necunoscuţi şi n-o să stau niciodată în California.

Dea, du-te la treabă. Maine examen, apoi câteva ore petrecute în locul pe care-l iubeşti cel mai mult, apoi concert E.M.I.L. Focus, woman!

pace vouă \/

Frumuseţea (I)

Azi e ziua magică în care mă apuc de scris licenţa. Azi e ziua în care încep cea mai importantă chestie pe care am facut-o până acum în viaţa mea de învaţăcel. So here it goes...



<<"Frumuseţe"- folosim adeseori acest termen pentru a desemna ceva care ne încântă ochii, care ne place şi de multe ori confundăm "frumos" cu "bun". Uneori există o punte fragilă între aceşti doi termeni, alteori nu. Tindem să judecăm drept frumos şi bun tot ceea ce ne stimulează dorinţa, ambiţia. Atunci când vedem pe cineva care tocmai a făcut o faptă bună, ne-am dori să o fi făcut noi. Denumim bun ceea ce se încadrează în principiile noastre, ceea ce ne încântă intelectul, vederea, auzul. Atunci când întâlnim oameni care fac o faptă bună o numim adeseori "gest frumos", poate din simplul motiv că suntem prea egoişti ca să il facem la rândul nostru, fiindu-ne mai simplu să îl admirăm detasaţi. Totuşi frumuseţea este acel lucru care ne bucură numai prin propria existenţă, fără a fi neaparat în posesia noastră.>>


Ajunge, o să astept inspiraţia, că momentan mi-a cam pierit. Oricum, ăsta e doar draftul, voi mai da "save" de multe ori în Word-ul cu numele "Licenţă"... Cel mai probabil nici nu va mai semăna cu ce am scris până acum, dar am început macar primele rânduri.

pace vouă\/

"...and if all we've got is what no one can break"

Luni de fapt e miercuri.

Cum să pierzi o zi degeaba? E atât de simplu!

În primă fază trebuie musai să te trezeşti la 7 dimineaţa. Apoi te speli pe dinţi cu ochii împaienjeniţi şi te gândeşti la ce zi grozavă vei avea. Te îmbraci şi pleci la facultate. Până aici nimic complicat. La metrou îţi dai seama că abonamentul a expirat ieri. Ai 10 lei in portofel, dai 2,5 pe o cartelă de 2 calatorii, chiar nu îţi permiţi una de 10. Esti fumător înrait şi mai ai 3 ţigări în pachet (oh, sad day) şi 7,5 lei in portofel. You do the math, având în vedere că Pall Mall e 7,9. Ajungi la facultate cu gândul că vrei să bei o cafea care te-ar trezi şi din somnul de veci; automatul de la parter:defect; automatul de la etajul 2: nu merge cu bancnote; automatul de la etajul 1: a disparut! Ok, atunci fără cafea, nicio problemă! Măcar o ţigara din cele 3 să fumezi, meriţi doar! Te duci spăşit în sala de curs, după ce oricum ai cam întârziat. În sală, gol. Nimeni. Niente! Ciu-ciu! Profu-missing in action, studenţii-dorm în paturile lor calde. Un milion de draci. Perfect, în cazul asta, cantină! Fumezi una dintre cele 2 ţigări rămase. Cafea cu lapte: 2,5 lei, orez cu legume: 3,5 lei. Încă 1,5 to go. Ai de pierdut 4 ore pana la următorul curs. Super! Vrei să vezi dacă în Sakura e careva. Sakura? Închisă! Mai încerci în alte 2 cafenele, una e în renovare, una s-a desfiinţat. Well, this is going great! 2 ore de pierdut... o ţigară în pachet şi 1,5 lei în portofel. What to do, what to do...?

pace vouă\/