The Overthinking Person’s Drinking Game

Din nou, sharing is caring.

When you experience a vague sense of inequity or deprivation but don’t have a template for whether your expectations are fair, drink.

When you aren’t sure whether the lingering sensation that you aren’t liked enough is a rational response to unfair circumstances or is in fact symptomatic of your tendency to blame your environment for your own failure to self-actualize, drink.

Drink if you experience a sudden flood of shame at the realization that you haven’t done much to deserve really any of the things to which you aspire.

If you suddenly realize you actually felt militantly entitled to something while sabotaging yourself, drink twice.

If you spend a long time mulling the nature of ‘deserving’ and what it actually means, and if you can’t really resolve the question of whether anyone specifically ‘deserves’ anything and come to an impasse about chaos and the innate unfairness of life, drink.

When a person or situation isn’t what you thought it was going to be, and you can’t figure out whether this is your fault for projecting unfounded qualities onto the person or someone else’s fault for actually misleading you, mistreating you or letting you down, drink.

Drink when ambivalence haunts you.

If you notice that you unconsciously but consistently put yourself into situations that deprive you of your resources and move you further away from your goals, drink.

If you cannot work out whether your present situation, challenge, relationship et al is yet another state of unconscious self-sabotage despite the fact you feel deprived, drink.

If you can’t tell whether you’re actually in a negative situation or just an ungrateful person who blames everyone else for your problems, drink.

Drink if you aren’t sure whether you are assuming too much responsibility for your own current unhappiness or not enough.

If you find that after long hours of contemplative malaise you suddenly feel as if nothing in particular is actually wrong and you feel the desire to relax or celebrate, drink.

If you suddenly find yourself highly focused on gratitude and create for yourself a long list of all the things that you are doing successfully or correctly or that you are fortunate to have and want to feel unburdened or euphoric, drink.

If you can’t decide whether you are actually ‘celebrating’ or simply engaging in artificial gestures of relief, take two drinks.

If you can’t tell whether you are an overly-strict person with inappropriate guilt about normal human self-moderation behavior or an avoidant adult child making excuses for your poor coping, drink.
If you feel persistently like you are failing to grow up, drink.

If you can’t tell whether a certain youthfulness in others represents an admirable refusal to adhere to repressive social norms or an actual inability to deal with difficult adult challenges, drink.
If you aren’t sure what it is right to expect of yourself, drink.

If you aren’t sure whether you are repeatedly failing to reach a personal set of behavioral goals or simply consistently feeling inadequate no matter how hard you work, drink.

If you aren’t sure whether you need to ‘lighten up’ or employ more self-discipline, drink.

If you aren’t sure whether you do or don’t want to talk to your friends about it because you aren’t sure whether you are a reasonable person experiencing occasional insecurity or a neurotic person who cannot be soothed, drink.

If you suspect you might not even have much reason to be unhappy and in fact just overthink everything and lack a stable internal compass, drink.

If you think you might just feel lost because you drink too often, but then you think too much when you aren’t drinking, cry.

If you’d rather not think about this kind of thing right now or maybe ever, take two drinks.

pace vouă \/

via.

Azi...nu

Grasu XXl, un mare filosof contemporan care a adus în discuție problematica drogurilor, odată cu lansarea melodiei Lala song, a zis odată ceva deștept: azi nu.

Când a fost ultima oară când v-a stat inima în loc, când ”it literally skipped a beat”? Nu vă amintiți? Well, ar trebui să o faceți și să țineți minte momentul ăla. Să îl transformați într-un element de raportare la realitate. Vorbeasc prea ”din cărți”? Pff, e simplu. Amintiți-vă momentul ăla în care nu mai știați dacă respirați sau nu, vi se înfundaseră urechile și vi se oprise sângele în vene. Ați ajuns acolo? Acum gândiți-vă: prietenul nu a răspuns la telefon de 6 ore, prietena a întârziat la programarea la coafor, șeful v-a făcut o observație. Bun. Acum comparați momentul ăsta cu momentul ăla critic, în care pentru 2 secunde, lumea s-a schimbat. Așa-i că vă simțiți penibil? Că ați pus accent pe un moment de rahat, cînd sunt atâtea lucruri cu adevărat scary și depressing? Și-am mai zis asta, am mai scris un post kilometric pe aceeași tema și degeaba, nici eu nu respect principiul ăsta atât de des pe cât ar trebui. Dar vin momente în care îl respect fără să vreau. Așa că lucrurile stau cam așa: ți-a înghețaț sangele în vene când ai aflat ceva? Ai pațit ceva care te-a făcut efectiv sa simți că ai picioarele din gumă? Nu? Atunci... mai bine taci. Că s-ar putea să existe cineva acolo, mai deștept, mai cinic sau mai realist care să te facă de c***t când tu o să scoți pe gură cuvinte fără sens despre vreo întâmplare banală ce te-a măcinat.

Da, știu, realitatea e subiectivă, toți acordăm importanță lucrurilor în mod diferit. Pai atunci îmi rezerv dreptul să judec prin prisma a ceea ce e important pentru mine. Și în momentul de față aș zice că... lista tocmai s-a scurtat. Nu, acum nu cert pe nimeni, nu judec și nu dau cu paru'. Încerc să analizez, să supra-analizez și să mă concentrez pe nimicuri, cum ar fi scrierea acestui post fără valoare și emiterea de principii pe care nu le respect nici eu. Și după ce vă faceți o listă de momente pe care n-ați vrea să le retrăiți, și vedeți ce ați învățat din ele, cum v-au ajutat în dezvoltarea voastră, atunci să veniți să-mi spuneți că Domnu' cu domiciliul în cer are un plan măreț pentru noi toți.

Welcome to reality. Have a nice stay.

pace vouă\/

Esti no lifer?

Stai acasă toata ziua şi nu ai dizabilităţi care te împiedică să ieşi?

Eşti jobless pentru că alegi să fii aşa?

Ai un cont de Facebook pe care postezi de mai mult de 2-3 ori pe zi şi te lansezi în discuţii de minim 20 de commenturi la un link? (linkurile foarte amzuante sau scăpările ocazionale nu se pun)

Preferi să vezi ce mai e pe wall decât să te duci să te uşurezi?
Mâna ta a luat forma joystikului de la PS4/Wii?

Ai încercat deja cel puţin odată să traduci "joystick" prin "baţul-fericirii"?


Nici nu cred că trebuie să mai precizez că dacă ai răspuns cu "da" la cel puţin o întrebare dintre cele de mai sus... bad news, man!

Şi acum, pentru că mereu încerc să vad ce altceva s-a mai scris despre subiectul pe care l-am abordat în post, va las în compania unui "wanna-be-no-lifer". Nu credeam că poţi face din "a nu avea viaţă socială whatsoever" un ţel. Still...

~How do I become a no-lifer with no job and no social life?

So today I have decided I hate people and I do not want to work, I want to be housed by the government and live the rest of my life alone playing video games, watching films, etc.

Where do I start?

Any advice is GREATLY appreciated

Thanks!


Trace
Best Answer - Chosen by Voters
First off - Great question! I mean that.

The first step is to become a Democrat. But the question kind of tells us you already are. Second thing to do is go get some of the free money O'bama's giving away - it's everywhere. And don't worry about anybody but yourself and forget about the future. I forgot you are already a democrat - sorry. With the grants you get for education, buy a bag of green stuff and roll-up. OK, now you are ready to be a liberal for the rest of your life. Always expect the government to do everything for you - you should not have to do anything because you decided you did not want to - good enough.

Now go out and find like minded people that are not in jail yet. Stike off, and start your own settlement where nobody got to do nothing they don't want to. Try to take as many worthless entitled people with you as you can find. Don't worry about getting lost because we will find You!

Send me a postcard after you all starve. It would be a nice touch.
Report Abuse


Other Answers

clogher
Lots of my white neighbors have got themselves a crooked doctor and lawyer who get them declared disabled, and they get an income after proving they're sick or crazy. It's a way of life in the states that vote Republican, for some reason. You can probably find lawyers' commercials while you're watching Jerry Springer or Maury Povich.



the best in the west
I think this question is fake but if you hate people you could just get a job that doesn't involve people. Also, how do you plan to get the government to pay for your life? Because if that's true I will just drop out of school and join you on this free government thing.



Funny Liberal lol.
I'm warning you. Unless you have a real generous family living on food stamps and government dole isn't as fun as it sounds. A lot of Top Ramen and mustard bread. Forget about the video games you're lucky if you have enough to eat.



hyfi
Self Employment man. You can start there, then get injured, let your own insurance cover it, and you'll be good to go!~


pace vouă\m/

Să nu ignorăm bărbaţii!

S-a facut un studiu: “De ce se dau jos din pat bărbaţii la mijlocul nopţii ?” (este în mod evident, o glumiţă, deşi pare plauzibil :D)

Rezultatele :
-să bea apă: 5%
-să meargă la wc: 12%
-să meargă acasă: 83%

1. Barbatii sunt precum vacantele.
Nu dureaza niciodata suficient.

2 Barbatii sunt ca si bananele.
Cu cat imbatranesc, devin mai putin fermi.

3. Barbatii sunt ca timpul.
Nu poti face nimic sa-l schimbi.

4. Barbatii sunt precum cafeaua.
Cei mai buni sunt calzi, tari si te tin treaza toata noaptea.

5. Barbatii sunt asemenea computerului.
Dificili de inteles si in mod constant fara "suficienta" memorie.

6. Barbatii sunt ca publicitatea.
Sa nu crezi niciodata un cuvant din ce zic.

7.. Barbatii sunt ca un cont in banca.
Fara bani nu prezinta interes.

8. Barbatii sunt asemenea
copiatoarelor.
Servesc doar la reproducere.

9. Barbatii sunt ca parcarea.
Toate locurile bune sunt ocupate, altele sunt dezafectate.

pace vouă\/

Femei, nu mai plângeţi!

Nu e scris de mine, dar m-a amuzat. Sharing is caring.

"Potrivit unui studiu bărbaţii întorc capul după cel puţin şapte femei pe zi, alocând analizei fiecăreia aproximativ 2 minute. Primordial în analiza corporală intervine vizualizarea: sânilor, fundului şi picioarelor. Femeile cu mai puţini cârcei la gât, ocupă locul II, cu cca. doi bărbaţi pe zi şi 90 de secunde acordate ochilor, feselor şi curios, mâinilor. La o anumită specie a sexului frumos selecţia se realizează în funcţie de potenţialul economic a posibilei victime, aici intervine vizualizarea portofelului şi a motorului din dotare, nu intraţi în panică, mă refeream la puterea brand-ului, ştiţi voi BMW, Peugeot, Audi.

Momentul alegerii partenerului sau partenerei, vine ca urmare a nevoii de intimitate, atracţiei fizice şi sentimentului de unicitate pe care sperăm să-l regăsim în noi prin intermediul celeilalte persoane.

Desigur spaţiile deschise şi publice sunt adevărate surse de “agăţat”, biserica, biblioteca, şcoala la care învăţăm, cercul de prieteni şi lista poate continua, atracţia îşi poate făuri culcuşul în cele mai bizare locuri şi-n cele mai ciudate situaţii, pe tren, la ocazie, în lift, pe holurile spitalului, în baie, când duci gunoiul, plimbi câinele, împingi maşina, oriunde două persoane pot relaţiona.

Trecând la locuri mai familiare, să luăm exemplul Tîrgului Frumos. Unde din 13000 de locuitori au mai rămas după exodul italian şi spaniol vreo 7000, iar dacă reducem numărul doar la persoanele încadrate într-o anumită categorie de vârstă, ei bine situaţia îşi schimbă vădit valenţele. E ca la cumpărături, îţi faci listuţa, îţi verifici portofelul şi ieşi în oraş. Supermarketul e mare, oferta variată, căruciorul este înlocuit cu maşina personală, iar coşul cu tupeu (unii pentru siguranţă fac uz de ambele). Începe cercetarea de piaţă… imh… cine-i gagica!? Bun bagaj, tre’ să încerc produsul… la ce preţ? Bine, acceptabil… da aia? … ei e una care se dă deşteaptă şi caută cică o relaţie bazată pe respect şi comunicare… nu… nu… prea scump, mergem dincolo, era mai ieftin.

Să nu credeţi că “marfa” nu-şi face cumpărăturile ei… doar că utilizează alte strategii de marketing, selecţia intervine la standul de oferte, adică între cei interesaţi, “marfa” se aşteaptă întâi cucerită. Nu fiţi tentaţi să luaţi “nu-ul” mărfii drept “da” sau să încercaţi metode persuasive sau punitive când mimica feţei reacţionează în locul gândurilor. Cum se practică pe la noi, “matahală la 1,80, cu 1 în spate, caut pipiţă pretenţioasă, care să-mi refuze avansurile, pe care s-o fac sacul meu de box, ca apoi să mă laud la băieţaşi în faţa blocului”.

Teritoriul cel mai fertil alegerilor de acest gen sunt cluburile, ticsite bine de fete drink-uite cu spirtoase şi dispuse compromisurilor pe “My neck, my back” şi de băieţi pasionaţi de cunoaşterea empirică. Este şi locul în care corpurile noastre produc cea mai mare cantitate de endorfină, denumită şi “hormonul fericirii” aceasta se produce prin dans (un soi de exerciţii fizice), prin stres, în timpul râsului, al activităţilor sexuale, prin activităţi pe care o persoană le experimentează pe parcursul unei seri de distracţie.

Prefer să cred că există viaţă dincolo de mercantilism. Că te iubesc nebuneşte şi spontan, copilăresc şi dulce, când te am în braţe sau când mi-e dor de tine, când ne certăm şi imediat după împăcare, când nu-ţi spun cât de mult ţin la tine, dar ţi-o arăt şi tu ştii asta, pentru că te vreau nu pentru ce ai tu în buzunare ci pentru ce am când sunt cu tine, pentru că trecând peste toate simt că suntem făcuţi din aceiaşi materie spirituală, pentru că ştii că nu-ţi pot dedica toată viaţa mea ci doar momentele când suntem împreună şi tu accepţi lucrul ăsta, pentru că trăim ce avem fără a ne gândi la ziua când e posibil să o luăm pe drumuri separate, pentru că nu dai în lături cu complimentele dar ştii să-mi spui ceva minunat atunci când simţi, pentru că mănânci când inventez câte-o gustare şi deşi uneori e oribilă îmi spui că-i bună de fiecare dată, pentru că ştim că nu suntem perfecţi dar în fiecare zi mă faci să mă îndrăgostesc de tine, pentru că te descopăr cu fiecare minut şi mă fascinezi de fiecare dată, pentru că până să te întâlnesc nu credeam în mitul androginului, dar tu mi-ai oferit o altă perspectivă, pentru că mă gândesc cu emoţie la fiecare întâlnire când tu ai încă în glas emoţia revederii, pentru că dansăm ca nebunii până la epuizare şi inimile ne vibrează pe aceleaşi ritmuri, pentru că nu-mi cumperi niciodată trandafiri dar nu ştiu de unde faci rost de lăcrămioare în toiul iernii, pentru că n-o bucată de hârtie va pecetlui uniunea noastră ci sentimentele investite dezinteresat în ceea ce noi credem că e iubire, pentru că într-o zi te voi întâlni…"

“Have no fear of perfection, you’ll never reach it.” (Salvator Dali)

Sursa.

pace vouă\/

Printre sâni

În continuare acea activitate pe care o am şi despre care nu vreau să vorbesc îmi oferă totuşi nişte satisfacţii. Şi ca să nu credeţi că vă neglijez, o să împart cu voi sursa amuzamentului meu, mai precis o glumiţă din Playboy.

Ghid de vorbire corectă. Cum să vorbeşti despre femei şi să fii "politically correct":

1. Nu este "păpuşă" sau "pisi", ci "o persoană înzestrată cu sâni".
2. Nu este "uşuratică", ci "accesibilă orizontal".
3. Nu este "blondă proastă", ci "o persoană cu părul deschis la culoare care s-a abătut din calea informaţiei".
4. Nu este "fosta", ci "persoana de a cărei companie m-am bucurat".
5. Nu te "sâcâie", ci "devine repetitivă verbal".
6. Nu este "o prostituată de pe Centură", ci "un furnozor cu preţuri mici".
7. Nu "găteşte prost", ci este "compatibilă cu cuptorul cu microunde".
8. Nu "poartă prea multe bijuterii", ci "este îngreunată metalic".
9. Nu este "narcisistă", ci "extrem de preocupată de calităţile sale fizice".
10. Nu "s-a îngrăşat", ci a depăşit pragul metabolic.
11. Nu "flirtează" sau "amăgeşte", ci "se angajează în simulare artificială".
12. Nu este "anorexică", ci "proeminentă scheletic".
13. Nu este "rece" sau "frigidă", ci este "inaccesibilă termic".
14. Nu "urăşte fotbalul", ci este "ignorantă din punct de vedere atletic".
15. Nu are "straturi de fard", ci "a atins o saturaţie cosmetică".

Bun, acum că v-am aruncat un os, ma întorc la "my L word".

pace vouă\/

16. Nu e "vacă nesimţită care nu se dă în plm de pe pista de bicicişti" este "persoană de sex feminin care te manancă la desert şi nu se află în aria bunului simţ".

Sâni goi şi cereale cu lapte

Iată-mă pe ultima suta de metri cu redactarea licenţei, cu 1000 de emoţii care-mi dau impresia unui morcov de dimensiuni neobisnuit de mari în locuri unde morcovii nu cresc şi soarele nu străluceşte. Partea bună este cercetarea mea, care este, trebuie să recunosc, amuzantă grav! Mai exact, fac o analiză comparativă între 2 publicaţii: una adresată bărbaţilor, iar cealaltă femeilor. Adică Playboy şi Cosmopolitan. Până acum prefer, de departe, Playboy, care are articole inteligente, de multe ori misogine, dar haioase. Şi o prefer pentru că nu (îşi) neagă natura, ci o îmbrăţişează cu drag. Adicătilea nu susţine că este altceva decât ceea ce este, o revistă creată de bărbaţi, pentru bărbaţi. În schimb Cosmo se vrea ghid de bună-purtare, psiholog, horoscop, stilist şi toate cele. Şi rar mă amuză. Aşadar, 9/10 pentru Playboy şi 5/10 pentru Cosmo.

Ideea era să vă prezint şi vouă câteva articole sau rânduri care m-au amuzat teribil.
Undeva la secţiunea Consilier: "Când l-am văzut prima oară, am ştiut că EL e. Îl aşteptam de ceva vreme. Era aşa cum l-am visat: slab mort, chelios şi cu păr pe fese (asta am aflat, cu plăcere, ulterior). Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să-L am şi am reuşit. Mă roade însă ceva: IQ-ul lui este atât de mic încât deseori mă face de râs în societate, iar pregătirea LUI academică s-a oprit după ce a absolvit o şcoală profesională."

Trebuie să recunosc faptul că nu îmi dau seama dacă problema este pe bune, adică dacă tipa chiar aşa a scris, sau e doar ca să amuze plebea, dar what the fuck man. Tipu are chelie, e prost ca noaptea şi are păr pe cur. Eu nici nu cred că îi adresam elementara propoziţie: "Lasă-mă-n plm în pace". Şi nu din cauza cheliei sau a părului părului de pe cur (da, ştiu că nu l-aş fi observat, dar nah), ci da, aţi ghicit, din cauza IQ-ului de Australopithecus.

Oricum, avem de-a face cu un răspuns pe măsură:
"După câte se pare, ai dat lovitura aşa cum multe femei nici nu îndrăznesc să spere. Nu-ţi bate capul cu IQ-ul ovin al iubitului tău. Pentru ocazii puteţi pregăti un set de întrebări şi răspunsuri deştepte care să aiurească asistenţa. Cu o mizanscenă simplă, orice aparenţă poate fi creată. N-ar fi rău ca prietenul tău să-şi mascheze stupiditatea în spatele unor ochelari cu ramă fină sau al unor favoriţi ca la paşopt. Cât despre studii, acreditează în cercul de cunoştinţe pe care le frecventaţi că tipule un geniu timid şi modest, care nu recunoaşte că, după ce a absolvit şcoala de sculeri-matriţeri, şi-a făcut un doctorat în istoria religiilor la Sorbona. Orice s-ar întâmpla, ar fi o greşeală de neiertat să crezi că ai putea găsi pe cineva mai bun ca EL. Toată lumea ştie că băieţii cu facultate nu au păr pe fese!"

Well, sper că v-am amuzat. O să revin cu alte chestii din sfera haiosului când nu o să fiu prinsă cu... altele. V-am pupat pe portofele!

pace vouă\/

O_o (part II)

Există pe lumea asta oameni care nu sunt întregi la cap şi aleg din diferite motive să îşi pună vieţile în pericol, mai mult sau mai puţin justificat. Demult de tot, prin perioada mea agitată de adolescenţă, când certurile cu mama mea erau destul de dese şi de intense, am spus ceva care astăzi se dovedeşte a fi folositor. Cred că a fi părinte este cea mai mai responsabilitate existentă astfel că toţi cei care se hotărăsc să facă un copil ar trebui să treacă prin teste mai ceva ca la NASA. De la teste psihologice, la cele care verifica IQ-ul sau abilităţile gastronomice, toate ar trebui incluse pe o listă de lucruri pe care trebuie să le faci ÎNAINTE de a avea permisiunea să dai naştere unui plod.
Există părinţi care fac copii pentru că primesc alocaţie de la stat. Există părinţi care-şi îngroapă nou-născuţii de vii în spatele casei. Există părinţi care apar la Ştirile de la ora 17:00. Există părinţi inapţi, ca aceştia:

Ce? Ratonii sunt animale paşnice!


Iarba este complet naturală şi nu a omorât pe nimeni... Yeah!


Să înţeleg că 50 de bani pt un cărucior normal de la Carrefour reprezintă o suma prea prea consistentă?


E bine să îi dezvolţi talentele copilului de mic.

Da, probabil că până şi eu, la 15 ani, aş fi fost o mamă mai bună. Am lăsat la sfârşit ceva ce pe mine m-a şocat foarte tare... Iar eu, din varii motive, am văzut destul de multe atrocităţi, astfel încât e nevoie de ceva ieşit din comun ca să fiu uimită în vreun fel. Acestea fiind zise, enjoy.



pace vouă\/

p.s.: Eu am ales doar câteva exemple mai concludente, dar puteţi arunca si voi un ochi pe acest site cu părinţi model.

O_o (part I)

O să adaug astăzi o nouă rubrică, legată de oameni proşti/dobitoci/idioţi/pe care nu îi înţeleg.
Astăzi subiectul meu o să fie poliţiştii. Nu m-am îndoit niciodată de lipsa capacităţilor intelectuale ale poliţailor, dar nici nu mi-am imaginat că sunt în halul ăsta de retardaţi.

1. Primul caz este al unui poliţist care cheamă ajutoare deoarece crede că el şi nevastă-sa au facut supradoză de mBrownies (ştiţi voi, prăjiturelele alea cu marijuana). TREBUIE să vedeţi asta, jur!



2.Deja aici prostia se îmbină magistral cu lipsa simţului de observaţie, sau chiar a vederii. Poliţaii ăştia ori sunt chori, ori nu-mi dau seama care e faza.



3. Vrea şi omul să mai facă o şpagă, ceva, şi propria-i maşină îi joacă feste! Ce lume crudă! Morala: trageţi frâna de mână întotdeauna.



Acestea fiind zise...
pace vouă\/

"Prost să fii, dar să mai şi semnalizezi"

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.