Sex and the Eiffel.

Citeam azi despre bandiţi inteligenţi.
Cică în 1925 un tip a încercat şi a reuşit să vândă turnul Eiffel de două ori în două luni. După al doilea război mondial, economia multor ţări era la pământ, aşa că tipul nostru s-a întalnit cu nişte mahări, eu aş adăuga ignoranţi ca să nu spun proşti, cărora le-a spus că este proprietarul turnului Eiffel şi că primăria oraşului nu îşi mai permite să îl întreţină, el nici atât, aşa că a decis să îl vândă pentru fiare vechi. Evident, a fost crezut şi a intrat în posesia unei averi în schimbul turnului. Unuia dintre inteligenţii care au acceptat acest târg i-a fost atât de ruşine de prostia lui, încât a refuzat să se ducă la poliţie şi să reclame fapta. Celălalt însă, a trecut peste mândrie, iar autorul a fost prins exact când păcălea alţi 6 bogătani că turnul este de vânzare. Interesant, dar plauzibil, având în vedere că Băse a vândut flota noastră acum ţâşpe ani.

Să nu vă uitaţi la Sex and the City 2. Acum ceva ani m-am uitat la toate cele 6 serii, iar acum mai puţini ani, mi-am târât prietenii masculi la premiera filmului Sex and the City 1. "Mi-am" e relativ, că eram de fapt două fete. Oricum,în spiritul acestui lucru, am decis să vizionez şi partea a doua. Două ore şi douăzeci de minute mai târziu, mă gândeam că şi dacă m-aş fi uitat la monitorul închis, plănuindu-mi nunta care cel mai probabil nu va avea loc niciodată, tot aş fi folosit timpul mai cu cap. Două ore şi douăzeci de minute! Singurele 5 secunde care mi-au plăcut au fost undeva în primele 2 minute de film, când Carrie purta o pereche de pantofi superbi. În rest, o nuntă de gay căreia nu îi găsesc rostul în acţiunea filmului, dramă ieftină de genul "Ai adus televizorul în relaţie!!! Pleacă el sau ma car eu!!!", târfe scumpe, cultura arabă împroşcată subtil cu caca şi fiţe de Louis Vuitton. Poate o singură idee bună în film, a fost aceea de a preţui prietenia, însă puteau să facă o campanie de 30 de secunde, nu un film mai lung cu 2 ore, 19 minute şi 30 de secunde mai lung decât poate mintea mea suporta. 3.9 pe IMDB.

pace vouă\/

Şi...

Sâni goi şi cereale cu lapte

Iată-mă pe ultima suta de metri cu redactarea licenţei, cu 1000 de emoţii care-mi dau impresia unui morcov de dimensiuni neobisnuit de mari în locuri unde morcovii nu cresc şi soarele nu străluceşte. Partea bună este cercetarea mea, care este, trebuie să recunosc, amuzantă grav! Mai exact, fac o analiză comparativă între 2 publicaţii: una adresată bărbaţilor, iar cealaltă femeilor. Adică Playboy şi Cosmopolitan. Până acum prefer, de departe, Playboy, care are articole inteligente, de multe ori misogine, dar haioase. Şi o prefer pentru că nu (îşi) neagă natura, ci o îmbrăţişează cu drag. Adicătilea nu susţine că este altceva decât ceea ce este, o revistă creată de bărbaţi, pentru bărbaţi. În schimb Cosmo se vrea ghid de bună-purtare, psiholog, horoscop, stilist şi toate cele. Şi rar mă amuză. Aşadar, 9/10 pentru Playboy şi 5/10 pentru Cosmo.

Ideea era să vă prezint şi vouă câteva articole sau rânduri care m-au amuzat teribil.
Undeva la secţiunea Consilier: "Când l-am văzut prima oară, am ştiut că EL e. Îl aşteptam de ceva vreme. Era aşa cum l-am visat: slab mort, chelios şi cu păr pe fese (asta am aflat, cu plăcere, ulterior). Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să-L am şi am reuşit. Mă roade însă ceva: IQ-ul lui este atât de mic încât deseori mă face de râs în societate, iar pregătirea LUI academică s-a oprit după ce a absolvit o şcoală profesională."

Trebuie să recunosc faptul că nu îmi dau seama dacă problema este pe bune, adică dacă tipa chiar aşa a scris, sau e doar ca să amuze plebea, dar what the fuck man. Tipu are chelie, e prost ca noaptea şi are păr pe cur. Eu nici nu cred că îi adresam elementara propoziţie: "Lasă-mă-n plm în pace". Şi nu din cauza cheliei sau a părului părului de pe cur (da, ştiu că nu l-aş fi observat, dar nah), ci da, aţi ghicit, din cauza IQ-ului de Australopithecus.

Oricum, avem de-a face cu un răspuns pe măsură:
"După câte se pare, ai dat lovitura aşa cum multe femei nici nu îndrăznesc să spere. Nu-ţi bate capul cu IQ-ul ovin al iubitului tău. Pentru ocazii puteţi pregăti un set de întrebări şi răspunsuri deştepte care să aiurească asistenţa. Cu o mizanscenă simplă, orice aparenţă poate fi creată. N-ar fi rău ca prietenul tău să-şi mascheze stupiditatea în spatele unor ochelari cu ramă fină sau al unor favoriţi ca la paşopt. Cât despre studii, acreditează în cercul de cunoştinţe pe care le frecventaţi că tipule un geniu timid şi modest, care nu recunoaşte că, după ce a absolvit şcoala de sculeri-matriţeri, şi-a făcut un doctorat în istoria religiilor la Sorbona. Orice s-ar întâmpla, ar fi o greşeală de neiertat să crezi că ai putea găsi pe cineva mai bun ca EL. Toată lumea ştie că băieţii cu facultate nu au păr pe fese!"

Well, sper că v-am amuzat. O să revin cu alte chestii din sfera haiosului când nu o să fiu prinsă cu... altele. V-am pupat pe portofele!

pace vouă\/