Femei, nu mai plângeţi!

Nu e scris de mine, dar m-a amuzat. Sharing is caring.

"Potrivit unui studiu bărbaţii întorc capul după cel puţin şapte femei pe zi, alocând analizei fiecăreia aproximativ 2 minute. Primordial în analiza corporală intervine vizualizarea: sânilor, fundului şi picioarelor. Femeile cu mai puţini cârcei la gât, ocupă locul II, cu cca. doi bărbaţi pe zi şi 90 de secunde acordate ochilor, feselor şi curios, mâinilor. La o anumită specie a sexului frumos selecţia se realizează în funcţie de potenţialul economic a posibilei victime, aici intervine vizualizarea portofelului şi a motorului din dotare, nu intraţi în panică, mă refeream la puterea brand-ului, ştiţi voi BMW, Peugeot, Audi.

Momentul alegerii partenerului sau partenerei, vine ca urmare a nevoii de intimitate, atracţiei fizice şi sentimentului de unicitate pe care sperăm să-l regăsim în noi prin intermediul celeilalte persoane.

Desigur spaţiile deschise şi publice sunt adevărate surse de “agăţat”, biserica, biblioteca, şcoala la care învăţăm, cercul de prieteni şi lista poate continua, atracţia îşi poate făuri culcuşul în cele mai bizare locuri şi-n cele mai ciudate situaţii, pe tren, la ocazie, în lift, pe holurile spitalului, în baie, când duci gunoiul, plimbi câinele, împingi maşina, oriunde două persoane pot relaţiona.

Trecând la locuri mai familiare, să luăm exemplul Tîrgului Frumos. Unde din 13000 de locuitori au mai rămas după exodul italian şi spaniol vreo 7000, iar dacă reducem numărul doar la persoanele încadrate într-o anumită categorie de vârstă, ei bine situaţia îşi schimbă vădit valenţele. E ca la cumpărături, îţi faci listuţa, îţi verifici portofelul şi ieşi în oraş. Supermarketul e mare, oferta variată, căruciorul este înlocuit cu maşina personală, iar coşul cu tupeu (unii pentru siguranţă fac uz de ambele). Începe cercetarea de piaţă… imh… cine-i gagica!? Bun bagaj, tre’ să încerc produsul… la ce preţ? Bine, acceptabil… da aia? … ei e una care se dă deşteaptă şi caută cică o relaţie bazată pe respect şi comunicare… nu… nu… prea scump, mergem dincolo, era mai ieftin.

Să nu credeţi că “marfa” nu-şi face cumpărăturile ei… doar că utilizează alte strategii de marketing, selecţia intervine la standul de oferte, adică între cei interesaţi, “marfa” se aşteaptă întâi cucerită. Nu fiţi tentaţi să luaţi “nu-ul” mărfii drept “da” sau să încercaţi metode persuasive sau punitive când mimica feţei reacţionează în locul gândurilor. Cum se practică pe la noi, “matahală la 1,80, cu 1 în spate, caut pipiţă pretenţioasă, care să-mi refuze avansurile, pe care s-o fac sacul meu de box, ca apoi să mă laud la băieţaşi în faţa blocului”.

Teritoriul cel mai fertil alegerilor de acest gen sunt cluburile, ticsite bine de fete drink-uite cu spirtoase şi dispuse compromisurilor pe “My neck, my back” şi de băieţi pasionaţi de cunoaşterea empirică. Este şi locul în care corpurile noastre produc cea mai mare cantitate de endorfină, denumită şi “hormonul fericirii” aceasta se produce prin dans (un soi de exerciţii fizice), prin stres, în timpul râsului, al activităţilor sexuale, prin activităţi pe care o persoană le experimentează pe parcursul unei seri de distracţie.

Prefer să cred că există viaţă dincolo de mercantilism. Că te iubesc nebuneşte şi spontan, copilăresc şi dulce, când te am în braţe sau când mi-e dor de tine, când ne certăm şi imediat după împăcare, când nu-ţi spun cât de mult ţin la tine, dar ţi-o arăt şi tu ştii asta, pentru că te vreau nu pentru ce ai tu în buzunare ci pentru ce am când sunt cu tine, pentru că trecând peste toate simt că suntem făcuţi din aceiaşi materie spirituală, pentru că ştii că nu-ţi pot dedica toată viaţa mea ci doar momentele când suntem împreună şi tu accepţi lucrul ăsta, pentru că trăim ce avem fără a ne gândi la ziua când e posibil să o luăm pe drumuri separate, pentru că nu dai în lături cu complimentele dar ştii să-mi spui ceva minunat atunci când simţi, pentru că mănânci când inventez câte-o gustare şi deşi uneori e oribilă îmi spui că-i bună de fiecare dată, pentru că ştim că nu suntem perfecţi dar în fiecare zi mă faci să mă îndrăgostesc de tine, pentru că te descopăr cu fiecare minut şi mă fascinezi de fiecare dată, pentru că până să te întâlnesc nu credeam în mitul androginului, dar tu mi-ai oferit o altă perspectivă, pentru că mă gândesc cu emoţie la fiecare întâlnire când tu ai încă în glas emoţia revederii, pentru că dansăm ca nebunii până la epuizare şi inimile ne vibrează pe aceleaşi ritmuri, pentru că nu-mi cumperi niciodată trandafiri dar nu ştiu de unde faci rost de lăcrămioare în toiul iernii, pentru că n-o bucată de hârtie va pecetlui uniunea noastră ci sentimentele investite dezinteresat în ceea ce noi credem că e iubire, pentru că într-o zi te voi întâlni…"

“Have no fear of perfection, you’ll never reach it.” (Salvator Dali)

Sursa.

pace vouă\/

The land of choice

Una dintre cele mai interesente reacţii la articolul ăsta a fost "What the fuck am I reading?" a lui.

Se pare că cineva a venit cu geniala idee să pună taxă pe sex. Şi că ar fi 50 de RON.
Mda. Trecând peste caterinca de genul "plătim pentru sex, deci o să fie un fel de prostituţie generală" ajungem la o chestie mai complicată. Înţeleg să plătesc taxă pe viciu. Dat fiind că există externalităţi, putem să spunem că viciile au repercusiuni asupra celor din jur. Să spunem că înţeleg până şi taxa pe fast-food. Dar sexul? Cu ce mă deranjează pe mine că vecinul de dedesubt face sex? Cu nimic, nici măcar dacă este foarte zgomotos. Dar de ce să nu avem taxă pe respirat? Cine respiră mai des plăteşte mai mult. Sau taxă pentru faptul că... nu stiu... avem două picioare?

Şi o sa avem plan tarifar, cam ca la Vodafone? Două quickie-uri la preţ de unul? Sex nelimitat pentru doar 300 RON pe an! Ofertă specială de Crăciun: 50 de RON pentru lunile decembrie şi ianuarie!
O să plătim pe partidă sau timpul efectiv în care o facem? Dar dacă de exemplu aleg sa îmi provoc placere singur, costă? Şi dacă nu am orgasm, primesc banii înapoi? Dar ce se va întâmpla cu industria porno? Şi mai ales, de când s-a apucat tata de gătit?

Şi ca fapt divers, ce o sa facă, o să ne pândească la geam sa vadă dacă facem sex sau nu?
Unde naiba am ajuns să trăim?

pace vouă\/

l8r edit: Să înţeleg că domnul Ioan Mircea Pascu, cel care a propus această taxă, este căsătorit de prea mult timp ca să mai facă sex?
Potrivit unui studiu al Asociaţiei pentru Medicina Sexualităţii din România, "un român face sex in jur de 12 ori pe lună”. Adică ar trebui să dea 600 de RON, care este exact valoarea salariului minim pe economie. Ce bine!
Cum salariul minim brut pentru angajaţii cu studii superioare, este de 1200 RON, ar însemna că vor face sex de 24 de ori pe lună, asta dacă renunţă la mâncare şi la restul lucrurilor necesare traiului. Deci o să existe o corelaţie puternică între nivelul de fericire şi venit. La început, melodia asta mi s-a părut penibilă, dar acum că mă gândesc mai bine...
Interesant, dar mai ales trist.