Azi...nu

Grasu XXl, un mare filosof contemporan care a adus în discuție problematica drogurilor, odată cu lansarea melodiei Lala song, a zis odată ceva deștept: azi nu.

Când a fost ultima oară când v-a stat inima în loc, când ”it literally skipped a beat”? Nu vă amintiți? Well, ar trebui să o faceți și să țineți minte momentul ăla. Să îl transformați într-un element de raportare la realitate. Vorbeasc prea ”din cărți”? Pff, e simplu. Amintiți-vă momentul ăla în care nu mai știați dacă respirați sau nu, vi se înfundaseră urechile și vi se oprise sângele în vene. Ați ajuns acolo? Acum gândiți-vă: prietenul nu a răspuns la telefon de 6 ore, prietena a întârziat la programarea la coafor, șeful v-a făcut o observație. Bun. Acum comparați momentul ăsta cu momentul ăla critic, în care pentru 2 secunde, lumea s-a schimbat. Așa-i că vă simțiți penibil? Că ați pus accent pe un moment de rahat, cînd sunt atâtea lucruri cu adevărat scary și depressing? Și-am mai zis asta, am mai scris un post kilometric pe aceeași tema și degeaba, nici eu nu respect principiul ăsta atât de des pe cât ar trebui. Dar vin momente în care îl respect fără să vreau. Așa că lucrurile stau cam așa: ți-a înghețaț sangele în vene când ai aflat ceva? Ai pațit ceva care te-a făcut efectiv sa simți că ai picioarele din gumă? Nu? Atunci... mai bine taci. Că s-ar putea să existe cineva acolo, mai deștept, mai cinic sau mai realist care să te facă de c***t când tu o să scoți pe gură cuvinte fără sens despre vreo întâmplare banală ce te-a măcinat.

Da, știu, realitatea e subiectivă, toți acordăm importanță lucrurilor în mod diferit. Pai atunci îmi rezerv dreptul să judec prin prisma a ceea ce e important pentru mine. Și în momentul de față aș zice că... lista tocmai s-a scurtat. Nu, acum nu cert pe nimeni, nu judec și nu dau cu paru'. Încerc să analizez, să supra-analizez și să mă concentrez pe nimicuri, cum ar fi scrierea acestui post fără valoare și emiterea de principii pe care nu le respect nici eu. Și după ce vă faceți o listă de momente pe care n-ați vrea să le retrăiți, și vedeți ce ați învățat din ele, cum v-au ajutat în dezvoltarea voastră, atunci să veniți să-mi spuneți că Domnu' cu domiciliul în cer are un plan măreț pentru noi toți.

Welcome to reality. Have a nice stay.

pace vouă\/

Make life simple.

Don’t try to read other people’s minds.
Don’t make other people try to read yours.
Communicate. Be polite, but don’t try to be friends with everyone around you. Instead, spend time nurturing your relationships with the people who matter most to you.
Live below your means.
Don’t buy stuff you don’t need.
Get off your high horse, talk it out, shake hands or hug, and move on.
Don’t waste your time on jealously. The only person you’re competing against is yourself.
Surround yourself with people who fill your gaps. Let them do the stuff they’re better at so you can do the stuff you’re better at.
Organize your living space and working space. Get rid of stuff you don’t use.
Ask someone if you aren’t sure. Don’t try to please everyone. Just do what you know is right.
Always be honest with yourself and others.
Say “I love you” to your loved ones as often as possible.
Single-task. Do one thing at a time and give it all you got. Finish one project before you start another. Be yourself.
Stay out of other people’s drama. And don’t needlessly create your own.
Smile often, even to complete strangers.
If you hate doing it, stop it.
Treat everyone with the same level of respect you would give to your grandfather and the same level of patience you would have with your baby brother.
 Apologize when you should.
Write things down.
Be curious. Don’t be scared to learn something new. Explore new ideas and opportunities often.
Don’t be shy. Don’t worry too much about what other people think about you.
Spend time with nice people who are smart, driven, and likeminded.
Don’t text and drive.
Don’t drink and drive.
Let go of things you can’t change.
Find hard work you actually enjoy doing. Realize that the harder you work, the luckier you will become.
Follow your heart. Don’t waste your life fulfilling someone else’s dreams and desires.
Set priorities for yourself and act accordingly. Take it slow and add up all your small victories.
However good or bad a situation is now, it will change. Accept this simple fact.
Excel at what you do. Otherwise you’ll just frustrate yourself.
Mature, but don’t grow up too fast.
Realize that you’re never quite as right as you think you are.
Build something or do something that makes you proud.
Make mistakes, learn from them, laugh about them, and move along.

 pace vouă \/

Planuri, Facebook și altele

O întrebare foarte des auzită, în special începând cu luna octombrie (?) este ”Ce planuri ai de Revelion?”. Nu judec,nu dau cu pietre, îmi exprim doar o părere. Care e plăcerea în a avea 1000 de planuri, în a ști cu exactitate ce vei face peste 5 minute sau peste 3 ore? E bine să ai ceva planificat, mai ales dacă e o excursie importantă, dar... Revelionul e doar o seară, după care se schimbă anul și luna etc. Care e importanța lui, care e utilitatea unei petreceri planificate? Doar ca să ai încă un motiv să fii dezamagit că lucrurile nu ies nicodată cum vrei? Că te strângi cu prietenii tăi, beți ceva, dansați, încercați să mimați o mare iubire când de fapt e o mațocărie, se face 12 noaptea, ciocniți un pahar de vin spumant și cam aia e tot.

Nu ma înțelegeți greșit, nu sunt Grinch, îmi plac petrecerile cu tot ce presupun ele, dar sincer, m-am cam sictirit de treaba asta cu Revu'. În ultimii ani am petrecut acestă minunată și unică seară fără niște pregătiri foarte îndelungate, și să zicem că a ieșit ok, de ce aș vrea să încep acum prin a mă gândi la asta cu 2 luni înainte? Oricum eu cred că, cu cât sunt mai multe persoane la o petrecere cu atât probabilitatea să iasă cu ceartă și țipete crește vertiginos. Or maybe I am Grinch.

Facebook, altă invenție eșuată imho. Scopul lui e să ajute oamenii în procesul de socializare. Nimic greșit. Eu sunt un mare fan al ideii de postare de poze pe FB, mai ales că am văzut de multe ori fotografii extrem de frumoase pe paginile altora. Așa mai apuc să văd și eu o țară frumoasă, un peisaj de munte interesant sau poate o figură expresivă. Dar FB a devenit deja o modalitate de stalkuială extrem de deranjantă. Nu, mie nu mi s-a întâmplat încă nimic, dar ideea de a da tag în anumite poze e destul de creepy, ar trebui ca tag-ul să poată fi dat numai de posesorul contului pentru că... poate eu lucrez și nu vreau că șefii mei să studieze atenți ultima incursiune în Silver Church șau ultima excursie în Sibiu. Știu că există optiunea de a îți scoate tag-ul, dar uneori poate fi prea târziu.

Cât m-am adăpostit în Corbu, deși am crezut că viața este puțin mai goală fără internet, pe cuvântul meu că a fost extraordinar. Toate orele pe care le petrecem pe FB erau înlocuite de plimbări, de citit, de uitat la filme (de pe stick), de discuții și jocuri de cărți sau pur și simplu de gândit la câte și mai câte. Nu mai eram la curent cu bârfele locale și mondiale, nu mai aveam acces la conturile altora, nu mai vedeam cu ce își ocupă restul populației timpul, puteam foarte bine să aflu asta de la telefon dacă era cazul. Pe scurt, a fost, din acest punct de vedere, o perioadă extrem de fericită din existența mea. Nu, internetul nu este o parte chiar așa importantă a vieții noastre. There is life offline. Și sună ipocrit, mai ales că blogul ăsta nu ar exista dacă nu ar fi internetul. Concluzia este că ar trebui folosit cu cap, doar știm că excesul de sare, zahăr și grăsimi trebuie evitat. Cred că internetul face mai rău decât zaharul.

Norocul meu că s-a inventat optiunea ”Unfollow post”.

Și în altă ordine de idei, eL.O.eL. People are stupid. Ete așa am atins și subiectul ”altele” din titlu. So much for our happy ending ca să parafrazez un important pion de pe scena muzicală din timpul adolescenței mele. Avril Lavigne adică.

pace vouă\/

p.s.: Iar am scris un post kilometric. :|