TheMonoJacksperience

Se facea ca o calda seara de septembrie mi-a adus dintr-o intamplare in urechi Come Back Girl. In gandul meu: ”Ah, alta noua formatie britanica, suedeza or whatever, care suna minunat!”. Mi-era familiara vocea, dar nu am facut prea multe sapaturi sa vad ce e cu trupa.

“Hai diseara in Control, canta The Moood, Blue Nipple Boy si The Mono Jacks” zicea un esemes. Nu aveam habar cine sunt ultimii doi, iar despre Moood stiam doar ca seamana cu un miorlait lugubru. “Hai ca vin, n-am nimic de facut oricum”. Si uite-asa, in noiembrie 2011 ma vedeam pusa fata in fata live cu The Mono Jacks. Am rezonat imediat cu ei, au intrat direct in suflet toate piesele si nici c-au mai iesit. A inceput o perioada de ascultare obsesiva: Maria, Push the Pedal, We’re All getting Older, When I was Gone, Superstitions, Let it Burn, toate au fost prezente zi dupa zi in castile mele pe repeat. Acum recuperam pentru ca din 2008 si pana in 2011 locuisem sub o piatra.

Timpul a trecut, n-am mai apucat sa merg la concertele lor, pana cand in 2012 am aflat ca vin la BestFest. M-am inscris ca voluntar ca sa pot merge la festival sa ascult live Royksopp, Garbage si Selah Sue, dar mai ales ca sa ii vad din nou pe The Mono Jacks. Din pacate ideea mea de a voluntaria si a pune bratari pe mainile extaziate ale participantilor la festival nu a fost chiar cea mai buna, asta pentru ca am ratat concertul fiind nevoita sa raman in continuare pe pozitii, chiar daca programul meu se terminase. Tristete mare… dar scurta. Asta pentru ca soarta a decis ca viata mea corporatista sa fie inveselita de un party la care invitati de onoare erau TMJ la pachet cu un concert acustic. Bucurie de nedescris, mai ales ca undeva prin perioada respectiva prietenul meu a inceput sa cante ca basist alaturi de Doru&Co. Am evadat de la munca pentru a ajunge la timp in Herastrau, unde aveam ocazia sa-i vad pe TMJ din primele randuri si pe prietenul meu, pentru prima data pe scena cu ei, punand cap la cap un concert emotionant, fix pe sufletul meu.

Apoi, din noiembrie 2012 si pana vara aceasta am avut parte de o frumoasa perioada in care i-am urmat (sau urmarit :) ) in concerte in Cluj, Constanta, Craiova, Iasi, Brasov, Galati, Sibiu, Sasca Montana si Vama Veche. Memoria mea e destul de selectiva si de scurta in acelasi timp, dar e greu sa uit sentimentul pe care l-am avut prima data cand am urcat in masina cu ei, intr-o lunga calatorie pana la Cluj. Era o dimineata friguroasa, eram obosita, morocanoasa si infometata, dar ma incercau o groaza de emotii: aveam onoarea sa ii insotesc la un concert si sa tai tara in 2 cu ei. Asta e o aventura de care oricine vrea sa aiba parte alaturi de o formatie indragita – sa cunoasca membrii un pic mai mult decat ii permite scena, sa vada energia si bucuria cu care canta, chiar daca in paralel au joburi, familii, mici probleme, ca fiecare dintre noi. Oricine vrea sa fie martor la toata munca din spate si, in final, sa stea in primul, in al cincilea sau in ultimul rand si sa savureze fiecare melodie in parte. M-a lovit norocul cu grifful dupa ceafa!

E greu sa le multumesc pentru faptul ca am putut sa fiu si eu martora si participanta activa la aceasta minunata particica din viata lor. Din pacate nu pot sa le ofer acelasi lucru, caci nu am niciun fel de talent muzical, insa sunt tare fericita ca am putut macar sa le ofer din tot sufletul aplauze, imbratisari si felicitari.

As mai fi mers la inca 100 de concerte, fiecare era diferit, fiecare emana altceva si din fiecare am ramas cu amintiri placute.

Spicuiri din aventurile cu ei

• In Vama anul acesta, ultima activitate pe Facebook inainte ca telefonul sa imi fie furat a fost sa uploadez o poza de la concertul TMJ din Expirat. 
  
• La Iasi, un baiat simpatic a incercat sa intre in vorba cu mine si mustaceam de zor cand m-a intrebat daca sunt cu prietenul la concert. Am evitat sa-i spun ca prietenul meu e pe scena, desi as fi fost tare mandra sa o fac. :) 
• La Sibiu e posibil sa nu mai fim primite eu si alte 2 fane si prietene, dupa ce concertul TMJ ne-a facut atata pofta de cantat incat am continuat ceva vreme, ajutate de berea blonda si de energia de dupa concert. 
• La Constanta, un moment cheie din timpul concertului a fost aparitia unei mirese alaturi de micul alai de nuntasi. 
  
• La concertul din Brasov am ajuns cu greu, dupa un drum in bezna, pe polei, pe drumuri cu sens unic, pierzand si regasind simpaticul Matiz care ne fusese tovaras de drum in timpul experientei.

Sambata asta, pe 5 octombrie, m-am despartit (metaforic) de ei, cu zambetul pe buze si cu bucurie in glas si am cantat din toti plamanii pentru ultima oara odata cu ei si cu restul publicului emotionat.

Inchei citandu-i chiar pe ei: "Toate lucrurile frumoase au un inceput [...] si un sfarsit" si adaug ca poate cel mai important este sa te bucuri din plin de ceea ce este intre ele.

pace \/

Bodyguard la firmă mare.

Statul pe bordură la nocturnă în parcare la Mall Băneasa are beneficiile sale. ”Care?”, s-ar putea întreba orice ființă rațională. Simplu, măcar ai timp să-ți mai pui ordine în gânduri și să rumegi puțin  întâmplările din ultima vreme. Ultima vreme în care ai reușit să te fofilezi de la a mai trece prin filtrul gândirii... orice, sub pretextul că ”nu ai timp”. Ce dacă ai fost dezamăgit într-o frumoasă și caldă noapte, din aceleași motive din care-ai mai fost cândva, nu demult? Ce dacă acum un an sperai că peste un an ai să ai măcar un vis împlinit și-ai să fii cu un pas mai aproape de următorul? Ce dacă nu mai scrii și nu mai citești? Și acum ești așa de dezamăgită de tine încât nu ai decența măcar să scrii naibii la persoana I, să știi o treabă și să îți asumi responsabilitatea de a fi o aproape-epavă-umană deghizată în blondă fericită care se vrea publicitară de meserie. Ha,ha!  Nici măcar să mă plâng nu am curaj, că n-am de ce... Cum pana mea să mă plâng? Păi scuza-mi-o, m-am luptat cumva pentru mai mult? Not really, pentru că nici nu am avut timp să îmi dau seama pentru ce o fac, d-apoi să acționez în consecință? Da da, sper că o să-mi găsesc mojo-ul și toate cele, și mai sper că într-o zi semnătura mea va fi pe ceva important, nu pe o garanție de la un telefon cumpărat de o pipiță în accesul ei de shopperiță impulsivă doritoare de Android Ice Cream Sandwich și covrigi de la Paul. Privind puțin obiectiv totul merge bine, chiar dacă nu așa cum mă așteptam. Îmi dau două palme, să-mi revin, mai bag un episod din ceva, că tare bine-i să mă transpun în personaje ale căror probleme se rezolvă în fix 45 de minute până vine RDS-ul și-mi taie maul pe vplay, sting lumina, mai deschid puțin o aplicație din super telefonul meu și adorm cu zâmbetul pe buze zicând cu naivitate că ”mâine o să fie mai bine”. Cumva cred că n-am mai scris de frică să mai revăd vreo zi pe care o văd eu în ipocrizia-mi ”bună”, deși pun pariu că toate-s la fel, doar creierul meu refuză să accepte și cancer și rele și faptul că nimic, dar absolut nimic nu se rezolvă cu timpul. M-am obișnuit să gândesc ca-n cărțile pe care le citeam, cică pozitiv, deși not very deep down, sunt aceeași combinație de cinică fără suflet și blondă sensibilă și naivă care vede ce-i mai bun în oameni. CE? Cum vine asta? Habar n-am.


Binevoiește să zici iar că vara viitoare ai sa mergi în Tenerife și ai să te duci în Vamă, și poate-n Praga, chiar și la un concert draguț pe meleaguri străine, haide, mai visează, altfel la ce-ai să te gândești peste un an, pe bordură, la nocturnă, în parcare la Mall Băneasa?

Mâine o să fie mai bine.
Ha.

The Overthinking Person’s Drinking Game

Din nou, sharing is caring.

When you experience a vague sense of inequity or deprivation but don’t have a template for whether your expectations are fair, drink.

When you aren’t sure whether the lingering sensation that you aren’t liked enough is a rational response to unfair circumstances or is in fact symptomatic of your tendency to blame your environment for your own failure to self-actualize, drink.

Drink if you experience a sudden flood of shame at the realization that you haven’t done much to deserve really any of the things to which you aspire.

If you suddenly realize you actually felt militantly entitled to something while sabotaging yourself, drink twice.

If you spend a long time mulling the nature of ‘deserving’ and what it actually means, and if you can’t really resolve the question of whether anyone specifically ‘deserves’ anything and come to an impasse about chaos and the innate unfairness of life, drink.

When a person or situation isn’t what you thought it was going to be, and you can’t figure out whether this is your fault for projecting unfounded qualities onto the person or someone else’s fault for actually misleading you, mistreating you or letting you down, drink.

Drink when ambivalence haunts you.

If you notice that you unconsciously but consistently put yourself into situations that deprive you of your resources and move you further away from your goals, drink.

If you cannot work out whether your present situation, challenge, relationship et al is yet another state of unconscious self-sabotage despite the fact you feel deprived, drink.

If you can’t tell whether you’re actually in a negative situation or just an ungrateful person who blames everyone else for your problems, drink.

Drink if you aren’t sure whether you are assuming too much responsibility for your own current unhappiness or not enough.

If you find that after long hours of contemplative malaise you suddenly feel as if nothing in particular is actually wrong and you feel the desire to relax or celebrate, drink.

If you suddenly find yourself highly focused on gratitude and create for yourself a long list of all the things that you are doing successfully or correctly or that you are fortunate to have and want to feel unburdened or euphoric, drink.

If you can’t decide whether you are actually ‘celebrating’ or simply engaging in artificial gestures of relief, take two drinks.

If you can’t tell whether you are an overly-strict person with inappropriate guilt about normal human self-moderation behavior or an avoidant adult child making excuses for your poor coping, drink.
If you feel persistently like you are failing to grow up, drink.

If you can’t tell whether a certain youthfulness in others represents an admirable refusal to adhere to repressive social norms or an actual inability to deal with difficult adult challenges, drink.
If you aren’t sure what it is right to expect of yourself, drink.

If you aren’t sure whether you are repeatedly failing to reach a personal set of behavioral goals or simply consistently feeling inadequate no matter how hard you work, drink.

If you aren’t sure whether you need to ‘lighten up’ or employ more self-discipline, drink.

If you aren’t sure whether you do or don’t want to talk to your friends about it because you aren’t sure whether you are a reasonable person experiencing occasional insecurity or a neurotic person who cannot be soothed, drink.

If you suspect you might not even have much reason to be unhappy and in fact just overthink everything and lack a stable internal compass, drink.

If you think you might just feel lost because you drink too often, but then you think too much when you aren’t drinking, cry.

If you’d rather not think about this kind of thing right now or maybe ever, take two drinks.

pace vouă \/

via.