O întrebare foarte des auzită, în special începând cu luna octombrie (?) este ”Ce planuri ai de Revelion?”. Nu judec,nu dau cu pietre, îmi exprim doar o părere. Care e plăcerea în a avea 1000 de planuri, în a ști cu exactitate ce vei face peste 5 minute sau peste 3 ore? E bine să ai ceva planificat, mai ales dacă e o excursie importantă, dar... Revelionul e doar o seară, după care se schimbă anul și luna etc. Care e importanța lui, care e utilitatea unei petreceri planificate? Doar ca să ai încă un motiv să fii dezamagit că lucrurile nu ies nicodată cum vrei? Că te strângi cu prietenii tăi, beți ceva, dansați, încercați să mimați o mare iubire când de fapt e o mațocărie, se face 12 noaptea, ciocniți un pahar de vin spumant și cam aia e tot.
Nu ma înțelegeți greșit, nu sunt Grinch, îmi plac petrecerile cu tot ce presupun ele, dar sincer, m-am cam sictirit de treaba asta cu Revu'. În ultimii ani am petrecut acestă minunată și unică seară fără niște pregătiri foarte îndelungate, și să zicem că a ieșit ok, de ce aș vrea să încep acum prin a mă gândi la asta cu 2 luni înainte? Oricum eu cred că, cu cât sunt mai multe persoane la o petrecere cu atât probabilitatea să iasă cu ceartă și țipete crește vertiginos. Or maybe I am Grinch.
Facebook, altă invenție eșuată imho. Scopul lui e să ajute oamenii în procesul de socializare. Nimic greșit. Eu sunt un mare fan al ideii de postare de poze pe FB, mai ales că am văzut de multe ori fotografii extrem de frumoase pe paginile altora. Așa mai apuc să văd și eu o țară frumoasă, un peisaj de munte interesant sau poate o figură expresivă. Dar FB a devenit deja o modalitate de stalkuială extrem de deranjantă. Nu, mie nu mi s-a întâmplat încă nimic, dar ideea de a da tag în anumite poze e destul de creepy, ar trebui ca tag-ul să poată fi dat numai de posesorul contului pentru că... poate eu lucrez și nu vreau că șefii mei să studieze atenți ultima incursiune în Silver Church șau ultima excursie în Sibiu. Știu că există optiunea de a îți scoate tag-ul, dar uneori poate fi prea târziu.
Cât m-am adăpostit în Corbu, deși am crezut că viața este puțin mai goală fără internet, pe cuvântul meu că a fost extraordinar. Toate orele pe care le petrecem pe FB erau înlocuite de plimbări, de citit, de uitat la filme (de pe stick), de discuții și jocuri de cărți sau pur și simplu de gândit la câte și mai câte. Nu mai eram la curent cu bârfele locale și mondiale, nu mai aveam acces la conturile altora, nu mai vedeam cu ce își ocupă restul populației timpul, puteam foarte bine să aflu asta de la telefon dacă era cazul. Pe scurt, a fost, din acest punct de vedere, o perioadă extrem de fericită din existența mea. Nu, internetul nu este o parte chiar așa importantă a vieții noastre. There is life offline. Și sună ipocrit, mai ales că blogul ăsta nu ar exista dacă nu ar fi internetul. Concluzia este că ar trebui folosit cu cap, doar știm că excesul de sare, zahăr și grăsimi trebuie evitat. Cred că internetul face mai rău decât zaharul.
Norocul meu că s-a inventat optiunea ”Unfollow post”.
Și în altă ordine de idei, eL.O.eL. People are stupid. Ete așa am atins și subiectul ”altele” din titlu. So much for our happy ending ca să parafrazez un important pion de pe scena muzicală din timpul adolescenței mele. Avril Lavigne adică.
pace vouă\/
p.s.: Iar am scris un post kilometric. :|
Aș vrea să fiu colega de clasă a Adei
Acum 3 zile
