O_o (part II)

Există pe lumea asta oameni care nu sunt întregi la cap şi aleg din diferite motive să îşi pună vieţile în pericol, mai mult sau mai puţin justificat. Demult de tot, prin perioada mea agitată de adolescenţă, când certurile cu mama mea erau destul de dese şi de intense, am spus ceva care astăzi se dovedeşte a fi folositor. Cred că a fi părinte este cea mai mai responsabilitate existentă astfel că toţi cei care se hotărăsc să facă un copil ar trebui să treacă prin teste mai ceva ca la NASA. De la teste psihologice, la cele care verifica IQ-ul sau abilităţile gastronomice, toate ar trebui incluse pe o listă de lucruri pe care trebuie să le faci ÎNAINTE de a avea permisiunea să dai naştere unui plod.
Există părinţi care fac copii pentru că primesc alocaţie de la stat. Există părinţi care-şi îngroapă nou-născuţii de vii în spatele casei. Există părinţi care apar la Ştirile de la ora 17:00. Există părinţi inapţi, ca aceştia:

Ce? Ratonii sunt animale paşnice!


Iarba este complet naturală şi nu a omorât pe nimeni... Yeah!


Să înţeleg că 50 de bani pt un cărucior normal de la Carrefour reprezintă o suma prea prea consistentă?


E bine să îi dezvolţi talentele copilului de mic.

Da, probabil că până şi eu, la 15 ani, aş fi fost o mamă mai bună. Am lăsat la sfârşit ceva ce pe mine m-a şocat foarte tare... Iar eu, din varii motive, am văzut destul de multe atrocităţi, astfel încât e nevoie de ceva ieşit din comun ca să fiu uimită în vreun fel. Acestea fiind zise, enjoy.



pace vouă\/

p.s.: Eu am ales doar câteva exemple mai concludente, dar puteţi arunca si voi un ochi pe acest site cu părinţi model.

Vine, vine primăvara...

Şi pentru că este aşa o zi frumoasă afară, vă voi spune un secret.
Sunt absolut convinsă că mulţi dintre voi au auzit de Ştefan Vasali, cunoscut sub numele de Terente. A fost un tâlhar degizat în haiduc, criminal, care, din când în când dezonora femei, iar o parte importantă dintre noi au auzit de el din cauza penisului său de 22 de cm. Ce nu ştiu mulţi este că inceputul vieţii lui adulte a fost unul absolut normal, dar foarte trist. S-a căsătorit devreme, a avut 4 copii, s-a apucat de muncă pentru a-şi întreţine familia, dar a avut ghinion. Doi dintre copiii lui au murit înecaţi pe şlepul al cărui căpitan era, 2 zile mai tarziu, nevasta lui a murit din cauze necunoscute (independent de voinţa lui, adică a murit de o boala, ceva, nu de mâna lui). După doar câteva luni, au murit şi ceilalţi doi copii ai săi. După o perioadă in care omul nostru a luat drumul cârciumilor, datorită faptului că Terente era un bărbat arătos, şi-a gasit repede o consoartă. Mai bine spus, un prieten de pahar şi-a oferit fiica, Avdotia, spre căsătorie, fără să ştie că ea avea o relaţie cu un grec înstărit. Terente şi Avdotia s-au văzut şi s-au plăcut, dar ea a făcut greşeala să se mai vadă cu grecul. Într-o seară s-a întâlnit din nou cu el, iar Terente i-a văzut. Într-un moment de maximă nebunie şi gelozie, Terente i-a înfipt acesteia un cuţit în piept. De aici a urmat o scrie întreagă de crime, tâlharii, violuri şi alte delincvenţe, pe care nu mă voi apuca să le povestesc. Vroiam doar să luminez puţin şi partea nevăzută a Lunii. Nu mi-e milă de el, nu simt mai puţine sentimente negative la adresa acestui individ, doar mă întreb dacă au vreo legatură aceste întâmplări cu destinul pe care l-a "îmbrăţişat" mai târziu.

În speranţa că nu v-am plictisit, vă promit că data viitoare voi scrie un post mai amuzant.

pace vouă\/

Un fel de “Paşte fericit!”

Anul acesta minunata zi în care mama mea a trecut prin chinuri groaznice pentru a-mi da viaţă, pică în a doua zi de Paşte. Am experienţă, având în vedere că ziua mea s-a mai intersectat în trecut cu Floriile, dar şi cu Paştele. Trecuseră chiar 1969 de ani de când Mântuitorul a înviat, atunci când ziua mea s-a intersectat cu această minunată sărbătoare, care mie personal nu mi-a adus decât ghinioane. Dar să revenim. Simţi o frustrare greu de descris atunci când te sună o rudă foarte apropiată şi îţi spune „Hristos a înviat!”, dar „La mulţi ani” nu. Bineînţeles, Hristos, o personalitate pe care nimeni nu a cunoscut-o şi de a cărei existenţă nu este nimeni sigur, este mai important decât mine, o muritoare de rând. De ce ar şti că este ziua mea, când Mântuitorul a întreprins activitatea de a se ridica din mormânt tot în acea zi? Totuşi mă întreb de ce Paştele pica în fiecare an într-o altă zi. E ca şi cum Iisus învie la întâmplare, în ce zi crede El că ar fi mai potrivit. Da, sunt convinsă că există o explicaţie biblică pentru asta, dar nu vreau să o caut acum.
Da, după cum v-aţi dat seama, îmi exercit dreptul la voinţă proprie şi sunt destul de sceptică în privinţa existenţei Dumnezeului. Mă refer la Dumnezeul acela, pictat în biserici, la care ne rugăm, care are dedicata o întreagă carte cu un scris infernal de mic, care ne iartă păcatele şi ne interzice să intrăm în Casa Sfântă atunci când banala menstruaţie ne dă bătăi de cap. Cred în cineva sau în ceva, mai puternic decât noi toţi, nu pot să trăiesc cu impresia că noi, oamenii, suntem cele mai puternice, mai deştepte şi mai cu moţ fiinţe existente în Univers. Totuşi îmi permit să contest existenţa cuiva al cărui Trup şi Sânge sunt din apă şi vin, care s-a născut dintr-o fecioară, care a hranit 5000 de oameni cu câteva bucăţi de pâine şi de peşte şi care a mers pe apă. Dacă am crede în ideea că Dumnezeu protejează oamenii buni, de ce Papa se uită în stânga şi în dreapta când traversează? Mi se pare absurd că teama, ipocrizia, remuşcările şi alte sentimente de genul ăsta determină oamenii să meargă la biserică, să dea 2-3 acatiste şi să aştepte cu fundul în mână ca Doamne-Doamne să le îndeplinească dorinţele. Adevărul e că este infinit mai simplu să te rogi să ţi se întâmple ceva, decât să munceşti, să lupţi pentru ce îţi doreşti. Da, cerem. Dar să fim serioşi, dacă e să ne gândim creştineşte, trebuie să fim şi recunoscători pentru ceea ce primim, totuşi cine îşi aduce aminte să mai şi mulţumească atunci când dorinţa îi este îndeplinită?
Mă pot lungi la infinit, până când ziua mea va mai pica de 66 de ori de Paşte, dar nu cred că ajută. Este pentru prima oară când imi expun undeva scris, părerea despre credinţă şi Dumnezeu şi cel mai probabil, cu asta mi-am ratat biletul spre Rai. Noi să fim sănătoşi.

pace vouă\/

p.s.: Dacă vă întrebaţi de ce am scris cu litere mari anumite cuvinte pe care în mod obişuit cineva care se consideră ateu, nu le-ar scrie aşa, este pentru că respect faptul că poate cineva care citeşte crede în El şi nu mi-am propus să jignesc pe nimeni, sau cel puţin nu astăzi.